Imagine preluată de pe pexels.com

Astăzi am primit pe e-mail evaluarea psihologică a lui Albert. Am scris recent că am mers cu el la o evaluare din cauza unor suspiciuni pe care le aveam și eu, dar mai ales educatoarea lui, vis-a-vis de dezvoltarea limbajului și de abilitățile lui de socializare.

Nu voi scana evaluarea, nu ar fi corect față de copilul meu, în primul rând, însă mi-am propus să discut anumite aspecte cu care nu sunt de acord în acest raport.

Evaluarea începe cu descrierea amănunțită a comportamentelor noastre, la intarea în cabinet: deplasarea prin cabinet, ușurința cu care A. s-a adaptat noului mediu, fără tantrumuri sau frică și primele lucruri pe care le-a făcut în momentul în care ne-am instalat. Descrierea în sine este destul de statică, eu personal mi-aș fi dorit mai mult accent pe semnificația comportamentului decât pe faptele prezentate ca într-un roman scris de Balzac.

Să vă dau un exemplu: “părinții s-au prezentat cu A. la Centrul X unde a urcat în camera de terapie fără dificultăți împreună cu aceștia. În cameră a găsit creioane și hârtie și a început să mâzgălească într-o manieră adecvată inițial”.  Aici eu simțeam nevoia să elaboreze puțin observațiile: ce înseamnă “a urcat în camera de terapie fără dificultăți?” Se referea la motricitate? La faptul că nu a protestat, fiind vorba de un mediu nou? Ce ar fi însemnat astfel de dificultăți, din punct de vedere psihologic? “A mâzgălit într-o manieră adecvată” îmi ridică iarăși niște întrebări: există și o manieră neadecvată de a mâzgăli? Adică, există situații în care un copil de 2 ani și jumătate pune mâna pe un creion și mâzgălește incorect? Greșit?

Urmează apoi o concluzie care nu e explicată deloc: “pe parcursul orei încercările mele de a interacționa cu Albert au fost respinse de către acesta, iar jucăriile oferite nu au fost primite de catre el inițial. A refuzat cutia cu mașina, incastrul, dar mai târziu a acceptat să le exploreze”.

Fără să-mi doresc să justific un comportament sau să fiu subiectivă, A. se afla în mijlocul unei acțiuni care îi făcea plăcere, în momentele menționate de psiholog. Din câte cunosc, orice om continuă să facă ceea ce îi place, chiar dacă încerci să intervii și să îi schimbi direcția. Mai mult, se poate ajunge la adevărate țipete când încerci să intervii, fără să oferi o explicație logică pentru asta. E la fel de adevărat și în cazul unui adult. Să presupunem că eu scriu acum articolul vieții mele și vine soțul și îmi așează mătura în fața ochilor. Fără nicio explicație, fără niciun cuvânt, dar așteptându-se ca eu să mă conformez, să iau mătura și să încep tango-ul. Păi nu mi s-ar zbârli tot părul în cap? Așa și în cazul lui A.: desena ceva când brusc, i se puneau în față alte jucării și se aștepta din partea lui să renunțe imediat și fără niciun comentariu la ceea ce făcea și să exploreze jucăria nouă. Poate mă înșel, dar mi se pare absolut firesc comportamentul lui de a continua o activitate plăcută și a accepta o nouă provocare când consideră că e timpul pentru o nouă provocare.

Câteva puncte cu care nu sunt de acord și, cel mai probabil, nici comunitatea științifică:

  • dificultate: nu exprima regret când un alt copil suferă sau trăiește neplăceri (doar se uită): cred că vorbim aici despre empatie motivațională. Nu sunt sigură pentru că nu a definit-o ad literam, însă cam pe aici bate explicația. Empatia motivațională se traduce deseori prin nevoia de a face ceva pentru cineva care se află într-un moment prost, plânge sau afișează clar niște sentimente de durere. Forma aceasta de empatie poate apărea la copii începând cu vârsta de 3 ani, iar între 3 și 6 ani părinții observă astfel de semnale. Deci, e deplasat să vezi că un copil de 2 ani și jumătate nu emite astfel de semnale? Nu cred.

  • Dificultate: nu folosește cel putin 50 de cuvinte diferite: eu nu aș putea spune asta. Nu aș putea spune nici contrariul. Pentru că nu am stat niciodată să le număr. O voi face în mod evident, voi încerca să țin un jurnal săptămânal în care voi nota fiecare cuvânt nou pe care îl spune și le voi numerota și pe cele pe care le spune deja. Nu știu însă de unde a tras el concluzia asta. La înrebarea “cam câte cuvinte știe?”, noi am răspuns peste 30. De aici până la “nu știe 50 de cuvinte” e cale lungă.

Concluzia principală a evaluării se rotește în jurul ABC-ului comportamental: “parinților le este recomandat să încerce să țină un ABC comportamental (Antecedent, Comportament, Consecință). Astfel, ar trebui să fie atenți la ce s-a intamplat înainte ca Albert să manifeste un anumit comportament (i s-a refuzat ceva, a fost lăsat singur o perioadă de timp etc.), și ce au făcut cei din jurul lui după manifestarea comportamentului (au vorbit cu el, l-au dojenit, au râs etc.). 

În cazul comportamentelor ce au ca funcție obținerea de ceva (atenție, obiecte), este important să se acționeze asupra antecedentului și asupra consecinței. Adică să evităm să îl lăsăm să ajungă la un comportament neadecvat și să ignorăm comportamentul și nu copilul; dacă comportamentul respectiv a avut loc (nu îi spunem “nu mai face așa”, îl redirecționăm spre un comportament adecvat, vorbim despre lucrurile din jurul nostru). Dacă a împrăștiat obiecte, nu îl punem să le strângă imediat (îi oferim tot atenție), facem altceva și ne întoarcem să le strângem mai târziu”.

De acord cu partea cu nu. Și cam atât. A redirecționa atenția unui copil în momentul în care face ceva greșit înseamnă a-i confirma că acel lucru nu e chiar greșit. De exemplu, să presupunem că în timpul unei vizite, A. începe să arunce cu jucăriile în toate părțile. Vorbim despre un comportament neadecvat și periculos. Primul meu instinct ar fi să îl iau de aripă și să îi explic că ne poate răni, se poate răni și pe el și, în orice caz, este neplăcut pentru toți să vedem cum zboară jucăriile în toate direcțiile. Apoi l-aș ajuta să strângă jucăriile și abia apoi i-aș vorbi despre hermeneutică și grupul social. Pentru că o legătură logică trebuie să se formeze în creierul lui. Și prin amânare cred că împiedic acest proces.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here