acomodarea copiilor mici la cresa

Acomodarea copiilor mici la creșă este un subiect cu două tăișuri pentru că este încărcat cu sentimente puternice de ambele părți. Scriam recent într-un articol că vârsta propice pentru înscrierea la creșă/grădiniță este 3 ani, conform unui studiu făcut pe nivelul de cortizol, unde se evidenția faptul că acesta crește în timpul șederii la creșă, în special în cazul copiilor mai mici de 3 ani. A fost un articol foarte controversat, aclamat și criticat din două motive: pe de o parte ne dorim să luăm cele mai deștepte și informate decizii pentru copiii noștri, iar pe de altă parte legislația muncii sau cea a educației în România nu este racordată la niciun studiu relevant din domeniul dezvoltării copilului. Și situația devine foarte frustrantă.

Și eu sunt una dintre mămicile care trebuie să își ducă copilul la creșă mai devreme de 3 ani. Fără îndoială, există multe aspecte pozitive ale înscrierii în colectivitate:

  • interacțiunea cu copiii de vârsta lor și însușirea abilităților sociale și de empatizare
  • învățarea unor trăsături ce îi vor urmări întreaga viață: a împărți lucruri, a soluționa conflicte prin compromis sau..nu, asimilarea unor limite acceptabile conviețuirii în colectivitate.

Însă chiar și așa, mersul la creșă vine cu propria taxă emoțională, atât pentru copil, cât și pentru părinte. Pentru copil, în prima perioadă (aici depinde fiecare copil în parte cât va dura perioada de acomodare: se poate întinde de la câteva zile, la câteva luni și chiar mai mult), interacțiunea cu un mediu nefamiliar, educatori și copii necunoscuți, activități colective pe care înainte poate nu le făcea atât de des, împărțirea atenției din partea educatorilor și cu alți copii, pot crea sentimente de anxietate și anticipare. Pentru părinți, mame în special, urmează o perioadă de doliu (nu vreau să generalizez): te pot bântui sentimente de melancolie, tristețe, grijă că nu e pregătit pentru asta.

Însă partea bună e că etapa asta nu va dura mult. Sper. Copilul va îndrăgi mersul la grădiniță, dacă aceasta este aleasă cu grijă, are personal instruit și practici blânde. Creierul uman este un organ social, este făcut să își dorească relații cu ceilalți, iar aici nu este vorba doar despre părinți. Citiți mai multe despre asta aici.

Deci cum ne putem acomoda copiii mai ușor?

1. Primul pas se referă la noi. Setarea unui fond mental pozitiv și entuziast propriu este crucial. Am mai scris aici despre conflictul dintre limbajul verbal și comportamentul nonverbal. Copilul va prelua semnalele celui nonverbal. Deci nu e suficient să le vorbim frumos despre cum va fi la creșă, ce activități frumoase vor face, cât de bine le va fi acolo, atât timp cât noi avem o lacrimă în colțul ochiului și o față de înmormântare.

Gândiți-vă la ce beneficii vă va aduce și vouă creșa pe plan social, familial, al carierei. Este o tranziție necesară de la care nu putem chiuli. Nu e sănătos să rămânem suspendați într-un singur rol.

2. Încercați să îi sincronizați orarul cu cel al creșei, în măsura în care este posibil, cu ceva timp înainte. Mă refer acum la ore de somn și mese. Binențeles că trebuie să alegeți o creșă flexibilă, fără un program gen armată. Însă un copil obișnuit să doarmă la 4 după-amiaza, când toți ceilalți copii deja și-au încheiat somnul și mișună neîncetat pe acolo, va deveni rapid foarte enervat și suprastimulat.

3. Faceți câteva vizite la creșă înainte. În acest fel se vor obișnui cu educatoarele, cu ceilalți copii și cu locul per ansamblu. Vor putea observa și ce se întâmplă efectiv acolo la nivelul activităților, vor avea un factor de predictibilitate, de care copiii au în general nevoie pentru a trece mai ușor peste sentimentele de anxietate generate de necunoscut.

4. Introduceți și acasă o parte dintre activitățile de la creșă: mâzgălitul cu cretă colorată, modelaj cu plastelină, micul bucătar, cuburi sau ce observați că vor face acolo. Este tot pentru a le da un sentiment de siguranță prin predictibilitate. Discutați în termeni simpli cu el despre grădiniță. Chiar dacă nu vă răspunde, copilul înțelege foarte multe informații dacă sunt comunicate simplu. În facultate ni se menționa un principiu din publicitate care cred că merge foarte bine și în cazul copiilor mici: KISS: keep it short and simple 🙂

5. Acomodați-l treptat și blând în primele zile. Adică stați cu el un timp pentru a vă vedea acolo în timp ce explorează locul. Luați-vă o perioadă liberă de o săptămână-două, oricum. Poate nu va fi nevoie. Însă dacă va întâmpina o criză emoțională, e bine să puteți interveni rapid. Eu personal mi-am propus să merg cu laptopul la mine și să stau în curtea grădiniței, cel puțin 3 zile. Inițial voi sta cu el o oră în sala de activități, apoi voi reduce perioada. Îmi voi fixa și un ritual de “la revedere”: un pupic și un pa pa, vine mami diseară să te ia.

6. Discutați cu educatoarele. Acesta este poate cel mai important pas. Explicați-le foarte bine ce fel de educație îi oferiți, cu/fără recompense (eu aș sugera fără), exclus pedepse, exclus time-out, exclus țipete, exclus consecințe până nu revine într-o stare mai calmă. Insistați pe aceste lucruri. Explicați-le tabieturile alimentare, de somn. Oferiți-le toate informațiile de care au nevoie pentru a nu le schimba rutina și a nu le da o stare de iritare.

Și, în concluzie, “heads up”, cum ar spune englezul. Este un pas normal, natural care vă va prinde bine și vouă. În fond, puteți reveni asupra deciziei, toată această experiență stă în puterea voastră de acțiune și sunt absolut convinsă că veți face ceea ce e mai bine pentru copil, pentru că îl cunoașteți mai bine decât oricine și știți când ceva nu e în regulă.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here