Adenovirus

Am promis zilele acestea că voi scrie o postare despre experiența noastră în Spitalul de Boli Infecțioase Matei Balș. Încă nu mă pot aduna suficient de bine să pot avea o coerență temporală a momentelor bune, mai puțin plăcute și oribile din spital. Dar o voi face zilele acestea. Mă simt ca după naștere momentan. Știu undeva în spatele, să nu zic fundul, minții că a fost total aiurea, dar parcă sufăr de amnezie și mă bucur doar de cel mic, vindecat în proporție de 90%. Sper eu. Dar voi scrie pe scurt diagnosticul, pentru că subiectul de azi este legat de adenovirus și despre o chestie foarte interesantă pe care am citit-o aseară, în plină insomnie, despre un anumit serotip al acestuia.

Albert a intrat în Spitalul Grigore Alexandrescu, la camera de gardă miercuri. Avusese deja vărsături și două scaune care m-au speriat (erau foarte apoase, genul ală care curge din scutec în tot patul, cu un miros modificat spre vomitabil). Merseserăm în urmă cu două zile la Sanador, pentru că avea o tuse destul de serioasă și secreții nazale, dar în lipsa scaunelor modificate, i-au pus un diagnostic de rino-faringită de etiologie probabil virală (probabilul ăsta mi s-a părut o glumă proastă- păi dacă simți că s-ar putea să fie un virus, nu îl trimiți la niște analize suplimentare? Eu am văzut raportul abia când am ajuns acasă). După două zile, am ajuns de urgență la Alexandrescu unde își dau seama că e caz de internare. Sindromul de deshidratare acută 5-7%.

În primele probe de scaun testate au eliminat infecția cu rotavirus și adenovirus. Dar am stat în rezervă cu o mamică și cei doi copilași ai ei, iar unuia dintre ei i s-a depistat adenovirus a doua zi. Pe noi ne-au mutat tot a doua zi. A doua probă de analize de scaun au confirmat diagnosticul de gastroenterocolită acută cu adenovirus și rinofaringită acută.

Acest adenovirus face parte dintr-o familie de virusuri cu potențial patogenic la diferite specii. Nu vreau să intru în detalii medicale pe care, sincer, nu le stăpânesc. Sunt numeroase articole pe alte website-uri și bloguri care explică mai mult sau mai puțin comprehensiv despre aceste virusuri.

Ce am găsit aseară foarte interesant legat de această familie de viruși este faptul că un anumit serotip, adenovirusul uman 36 poate fi cauză obezității transmisibile la oameni. Stai, ce? Adică obezitatea se și transmite? Nu ține doar de genetică, tiroidă și nesimțire? Se pare că nu. Obezitatea poate fi transmisă prin acest serotip. Prima cercetare a fost realizată de Dr. Nikhil Dhurandhar și colaboratorii săi care au descoperit în 2006 o corelație pozitivă între cantitatea de grăsime din organism și prezența de anticorpi AD-36 în sânge, în cazul obezității aviare din 2006.

Waw. Eu am rămas perplex. Deci merg în parc, iau virusul și ușor, ușor mă îndrept spre obezitate fără să suspectez măcar că e vorba de un virus. Citesc apoi pe webmd.com că de fapt acest 36 e responsabil pentru 30% dintre cazurile de obezitate.

Dar nu toți cercetătorii agreează teoria. Însă un studiu realizat de Barbara Whigham și  Richard L. Atkinson, Universitatea Wisconsin, au descoperit că serotipul uman AD-36 cauzează obezitate în rândul puilor și găinilor dar și în cazul oamenilor.

Cercetătorii trebuie să lucreze acum la:

  • identificarea exactă a virusului care cauzează obezitatea în cazul oamenilor
  • un test de screening prin care oamenii se pot testa
  • șiii….un vaccin, evident (asta-mi sună suspect, pentru că nu au niciun fel de tratament pentru adenovirus în general).

Însă, totul este acum în cercetare. Să nu ne grăbim să dăm vina pe viruși pentru obezitate. Lipsa sportului, mâncarea nesănătoasă și stilul de viață sunt încă printre principalii factori declanșatori. E ușor din punct de vedere psihologic să crezi că obezitatea e cauzată de ceva factor extern și că nu e vina ta. În realitate, șansele sunt 50%-50%. Și există teste pentru detectarea adenovirusului în organism în general. Așa că dacă aveți dubii, duceți o probă de scaun pentru un examen complet și vă ieșiți repede din păreri. Și oricum există multe indicii pentru prezența acestui virus în organism, chiar și fără analize. Acțiunile noastre pot provoca de multe ori consecințe de care ar fi bine să fim conștienți și să ne facem responsabili. Am mai scris aici că gradul de control parental în timpul meselor poate fi un factor declanșator al obezității infantile. Vă îndemn să vă informați, să citiți multe surse de pediatrie și să fiți în control și cunoștință de cauză tot timpul. Este una dintre resposabilitățile de bază, pe lângă gătit, învățat la oliță și alte sarcini casnice. “Ne creștem copiii prea ca la carte” mi se pare o acuză care denotă nesimțire din partea celuia care o face.

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here