Îmi amintesc perfect și acum, după aproape 25 de ani, primul meu contact cu o apă cristalină, de izvor de munte. Era pe vremea când, copii fiind, tata ne plimba peste tot, în România. Avea impresia, foarte corectă, că trebuie să ne cunoaștem bine țara pentru că are ce ne oferi. Așa că vacanțele ni le petreceam peste tot, vizitam mănăstiri, cetăți, munți și Delta și lista nu se oprește aici. Însă el cu muntele avea o relație specială pe care a reușit să ne-o impregneze și nouă subtil în propriile structuri mentale care se dezvoltau pe atunci.

El s-a născut în Piatra Neamț și a copilărit o bună parte din timp în Bicaz. Și noi mergeam acolo vară de vară și tare mult ne mai plăcea. Pentru că zona este spectaculoasă. Am bătut la pas fiecare colțișor din acea regiune.

Într-o zi de iunie călduroasă, s-a gândit să ne ducă pe muntele care începea somptuos  chiar din spatele casei micuțe, cu două camere, a străbunicii. Nu mai știu exact numele lui însă ne-a avertizat că vom avea ceva de urcat. Am plecat în grabă, mai mult la țipetele noastre de entuziasm, și am uitat să luăm cu noi rucsacul în care mama ne pregătise gustări și apă.

Îmi amintesc că am urcat ore întregi și am luat contact cu multe lucruri pentru prima dată, în viețile noastre încă fragede: prima stână de oi, primul aluniș de unde am mâncat primele alune de pădure crude și prima apă de izvor, rece și pură din care am băut parcă pe nerăsuflate. Tata a fost cel care ne-a îndemnat să bem. Eram oarecum reticenți pentru că știam că din bălți nu prea aveam voie. Ce știam noi pe atunci? Am gustat totuși. Am gustat puritate. Geneza purității. Și acum îmi revine senzația în memorie. O amintire de copilărie frumoasă, activă, o senzație primară.

Acum, după trecerea anilor, multe dintre aceste senzații s-au estompat. Însă apa a reținut un loc privilegiat în viața mea. Nu m-am gândit niciodată să îi găsesc înlocuitori. Nu m-au tentat niciodată sucurile sau apele cu gust de nu știu ce. Am preferat și prefer apa în forma ei cea mai pură, pentru că mă duce în trecut, pe acel munte, lângă acea apă și în acea familie pe care o formam atunci. Și am găsit apa care răspunde acestei nevoi biologice și spirituale, în egală măsură.

apa de izvor
apa-de-izvor.jpg

 

Este vorba despre apa de izvor La Fântâna, o apă de care m-am bucurat începând chiar cu primul meu serviciu. În 2007. Pe atunci existau dozatoarele de apă La Fântâna pe care firma ni le punea la dispoziție. Am fost foarte fericită să aflu că cei de la Fântâna au lansat și gama de apă de izvor la 0,5 litri. Pentru că îmi lipsea pe stradă, sau la sala de fitness. Acasă deja mă dotasem cu un ionizator, în special pentru cel mic. Acum însă, gama mea preferată pentru hidratare este completă.

Hidratarea nu este numai importantă. Este vitală. Și este un privilegiu. Vreau să închei acest articol cu un lucru pe care l-am citit zilele trecute: la nivel colectiv, femeile și copiii de origine subafricană merg zilnic distanțe echivalente cu 16 călătorii până la Lună și înapoi, pentru a-și procura apa necesară supraviețuirii. Apa devine nu numai acea resursă căreia îi datorăm viață, ci căreia îi datorăm, în egală măsură, respect. Respectați apa! Respectați-vă și respectați viața!

Articol editat pentru #Superblog2017

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here