Veneția

Știți probabil momentele acelea când tot stai și te gândești cum și ce ar mai trebui făcut să te bucuri puțin de liniște și mai ales de partener. Nu știu dacă se va găsi cineva care să îmi spună onest că relația de cuplu nu a avut de suferit de niciun fel după nașterea primului copil. E un subiect larg pe care nu aș vrea să îl dezbat totuși aici.

Acum două săptămâni eram la birou și-mi citeam e-mailurile. Newsletter-ele de la diverse agentii de turism și operatori de zbor sunt încă setate de pe vremea când vedeam vreun city break, îl cumpăram imediat și mă pregăteam să sar în avion spre cine știe ce oraș european. Am citit în dimineața aia despre schimbări climatice și despre orașele de coastă. Cunosc problema în detaliu pentru că doar am scris câteva zeci de proiecte care aveau ca scop fix combaterea lor. Nu am găsit mesaje suficient de amenințătoare se pare pentru o sensibilizare temeinică a publicului. Însă pe mine informația că toate orașele de coastă ar putea dispărea în 50 de ani m-a atins.

Mă gândeam la asta în timp ce colega mea, Maria,căuta asiduu un trip de 2-3 zile, de 1 mai. Și la un moment dat afirmă glorios: gata, plec în Veneția! Veneția este unul dintre acele orașe. Așa că era pe lista mea morală, dacă îi pot spune așa, de mult timp. Sar și eu repede pe Wizzair și nu stau să mă gândesc prea mult: cumpăr doua bilete spre Veneția. În mai e ziua soțului meu. Nu cred că există vreun cadou mai frumos decât un timp petrecut intim, în care să ne redescoperim în timp ce descoperim un loc fascinant.

Dar eu v-am mai spus că sunt obsedată de control. De atunci am schimbat deja o dată cazarea pentru că nu era suficient de aproape de water-boat-urile care urmau să ne ducă în Veneția (vom sta în Lido pentru că este mult mai liniștit și ferit de forfota continuă a turiștilor și pentru că este considerabil mai ieftin). Am făcut și un program pe care soțul meu deja l-a băgat în zona militară care-mi controlează toate emisferele.

Deci, ce am descoperit și ce cred eu că merită vizitat în Veneția:

  1. Biserica San Marco și Palatul Dogilor: sunt un must-see însă nu vreau să pierd o zi întreagă la coadă pentru că sunt muulte lucruri de făcut. Așadar, vom cupăra un  bilet care ne permite accesul prioritar și puncte cheie de vedere panoramică a Veneției pe care altfel nu le-ai putea vedea (poți evita de exemplu Bridge of Sight care e ticsit de turiști).
  2. Grand Canal: fără gondolă și serenadă. Șiu că mulți oameni nu pot spune nu gondolei, eu ma lipsesc fără regret. Vom merge pe varianta cheap de 38$ care înseamnă o oră de călătorie. Și am rezolvat-o și pe asta.
  3. Insulele Burano, Murano și Poveglia. Primele doua sunt basic, toată lumea vrea să le vadă și sunt rute comune pentru asta. Poveglia are acea istorie care mă fascinează pe mine: un trecut sumbru pe o insulă complet părăsită. A fost folosită ca insulă de carantină pentru cei care se îmbolnăveau de ciumă între anii 1793-1814. Este un spațiu micuț care se presupune că a adăpostit peste 160,000 de suflete muribunde, motiv pentru care se consideră că 50% din compoziția solului este reprezentată de rămășițe umane. Apoi, în 1922 a fost construit un azil pentru cei care sufereau de boli mintale. Aici legenda spune că a existat un fel de Menghele care a torturat zeci de suflete și a experimentat pe pacienți. Nimeni nu îți recomandă insula asta și nu se fac excursii aici. Poți însă să plătești însă un water-taxi. Eu știu sigur că o voi face.
  4. O călătorie în regiunea Prosecco: puțini știu că este la doar o oră de Veneția și nu trebuie să plătești o avere să ajungi acolo. Eu am descoperit un website care mi-a dat toate detaliile de care aveam nevoie să îmi planific singură acest mic trip.

Și după ce le bifez pe toate, mult amor și romanță pentru că doar de aia mergem.

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here