O zi lenesă și ploioasă de duminică mă găsea întinsă pe canapea, sorbind din când în când dintr-o cană de ceai  roșu cu marțipan și visând cu ochii deschiși. Cartea lui Bukowski îmi alunecase din mână și se sprijinea și ea leneșă de canapea. Diger bine vulgaritatea în general dar fix în ziua aceea nu aveam nevoie de penisuri purpurii și vome cirotice. Eram într-o transă profundă și aveam mintea goală. Mi se întâmplă rar să-mi mai permit astfel de momente de când a apărut Albert, fiul meu. Momente ca astea m-ar fi indignat în trecut, probabil le-aș fi considerat momente de slăbiciune, de parcă omul e incomplet dacă nu face tot timpul ceva cu corpul și mintea sa. Abia recent am înțeles că ai voie să te plictisești, ai voie să îți golești mintea și să îți odihnești puțin materia cenușie. Că nu pierzi niciun tren dacă mai faci și asta. Poate fi singurul remediu la AVC-ul care se întinde amenințător asupra nației noastre suprasaturate de Crăciunuri cu jumări proaspete.

În timp ce pusesem întreaga lume între paranteze, ceva mi-a captat atenția pe un post TV de călătorie. O simplă imagine m-a aruncat dintr-o visare în alta. Templul Bantseay Srei mima o înțelepciune aparte iar unghiurile și adâncimile sale păreau decupate din altă lume. Nu mă gândisem niciodată până atunci la Cambodgia. Cel puțin nu la nivelul la care aș fi interesată de cultura sa și aș fi dispusă să îi dau o șansă. Nu trecusem niciodată de nivelul impus al presei. Știu, uneori pot fi foarte superficială. Am țintit până acum atracții bătătorite și sigure iar ideea asta mi-a fulgerat cortexul frontal ca o sabie ascuțită înfiptă în plex: m-am simțit mică, asemănătoare cu tot și cu toți, fără inițiativă. Am simțit o nevoie acută de o destinație specială pentru o vacanță specială. Imaginea templului mi-a acaparat complet atenția. Emana o soi de tăcere funerară dar totuși serenă pe care nu o mai putem cuprinde acum în goana noastră progresistă. Viața noastră, a occidentalilor, nu va mai cunoaște niciodată un ritm atât de armonic și de calm, în vecinătatea naturii și a tradiției.

Cambodgia
Sursă foto: www.lonelyplanet.com

Urmăream transfigurată orice element pe care îl poți capta printr-un ecran: fețele oamenilor de acolo, bucățele de cultură, povești ale localnicilor, zâmbetele timide aruncate în fața camerei. Angkor Wat m-a dus condus mai departe pe firul poveștii trăite aproape autentic. Mă vedeam deja plimbându-mă printre ruinele celui mai mare templu din lume, înconjurată de culori și de greutatea monumentului. Făceam asta în timp ce ascultam povestea teribilă a regimului Khmer Rouge. Genocidul, distrugerea unei civilizații și a unei culturi fascinante, decapitarea viselor și poveștilor, așa ceva nu poți ierta, indiferent de ce parte a lumii este vorba. Am trăit și noi pe pielea noastră megalomania asta. Știm ce înseamnă o minte furibundă care distruge tot ce s-a construit în mai bine de câteva sute de ani. Știm unde duce voința de putere. Și mai știm foarte bine că se regăsește în noi toți, ca o larvă. Trebuie numai hrănită câteva zile să se transforme într-un fluture meschin. Ne simțim încă inciziile în brațe și în suflete. Angkor Wat și fețele oamenilor de acolo ascund traumă și suferință iar remediul nu le-a fost arătat. Nu ne-a fost dat. Nu a venit nicio armată de psihanaliști să ne invite la psihodrame colective.  Și noi, cei din generația mea, și copii lor, cu toții am fost crescuți de niște bunici și părinți traumatizați și lucrul acesta se vede în ochii noștri.

Cambodgia
Sursă foto: www.googlemaps.com

Există acolo un loc memorial care are scopul de a scutura temeinic bazele umanității și a anula cuvinte seci care fac apel la valori lipsite de substanță ce caracterizează contemporaneitatea. La baza sa, un citat trădează optimismul tipic cambodgian, în ciuda tuturor lucrurilor: “Dimensiunea completă a tragediei care s-a abătut asupra Cambodgiei nu va fi niciodată cunoscută. Rămășițele multor victime ale acestui genocid nu vor mai fi recuperate și nici crimele lor nu vor mai fi identificate. Însă Khmerii blânzi și capabili de iertare, oameni extrem de energici și de optimiști, vor trece acum pe lângă Fântâna Umbrelor pentru a-și recupera cultra antică și pentru a învia paradisul legendar Apsaras”.  

Cambodgia
Surs[ foto: www.atlasobscura.com
Alegerea făcută pentru experiența mea exotică poate să nu fie încărcată cu voiciune și poate părea puțin macabră sau măcar tristă. Însă nici experiențele inițiatice nu sunt tot timpul presărate de flori, sunet de valuri sau un turqouise electrizant al apelor aproape virgine. Conștientizarea vine de multe ori ca o lovitură de ciocan iar inițierea în viață nu este simplă. Dimpotrivă. Frumosul și “banalitatea răului”, despre care vorbea Hannah Arendt, merg mână în mână și se amestecă uneori până devin un labirint al confuziei.

Voi vizita Cambodgia. Pentru ritmul său și pentru singurătatea locurilor sale emblematice. Și pentru că știu ce s-a întâmplat acolo, nu m-aș aventura acolo fără să le cunosc cutumele și fără să știu ce și cum se întrece o limită. Orice limită. E un soi de respect intercultural pe care cred că e de bun-simț să ți-l asumi, chiar dacă aparții unui alt univers simbolic.

Angkor Wat este o atracție turistică dar este, în egală măsură, și un templu. Ceea ce induce de la sine o anumită conduită morală. Să treci indiferent peste asemenea detalii denotă o lipsă de empatie soră cu sociopatia, din punctul meu de vedere. O altă atracție, de exemplu, sunt masajele, dat fiind că acolo, datorită minelor plasate de regimul Khmer Rouge, 140.000 de oameni sunt orbi. Și singura meserie pe care o mai pot practica este aceea de maseur. Asta nu înseamnă că nu ești datornic să știi că multe saloane își exploatează angajații și îi tratează subuman. Există evident și legalitate în afacerea asta și e firesc să o încurajezi.

În schimb nu am niciun stereotip cu care să plec la drum. Cultura mea nu mi-a transmis prea multe detalii despre Cambodgia. Cu atât mai puțin cu vreo prejudecată sau, și mai rău, cu vreo intenție de discriminare. Nu aș avea o bază pentru ele. Nu simt decât un respect profund pentru tradițiile lor și o tristețe în fața tuturor suferințelor pe care le-au îndurat.

Cambodgia
Sursă foto: www.lonelyplanet.com

Nu este singura destinație de felul acesta pe care mi-am planificat-o atent. Am mai căutat în trecut destinații exotice pentru vacanțe speciale. Am mers deja în Punta Cana și am adorat locul acela. Este o altă lume și acolo. Întreaga lume este compusă din fragmente mai mici de lumi paralele ca identitate. La Punta Cana am plecat prin CND Vacanțe Speciale. A fost o escapadă într-un moment în care simțeam isteric nevoia de deconectare. O vacanță specială îmi doresc și prin vizita pe care o plănuiesc în Cambodgia, însă de altă natură. O experiență inițiatică care probabil va deveni un quasar pentru universul meu actual.

Articol editat pentru #Super Blog 2018

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here