Îmi amintesc cu nostalgie acum anul 2013, an în care eram implicată în echipa unei organizații internaționale de protecție a mediului. A fost un an plin de proiecte și satisfacții din punct de vedere profesional. Am muncit atunci poate peste puterile mele și m-am autodepășit, bifând multe dintre zonele de comunicare strategică pe care nu reușisem să le implementez în calitate de coordonator, inclusiv coordonarea de evenimente internaționale.

Cea mai mare provocare a fost atunci să implicăm părțile interesate din Europa Centrală și de Est în discuția sensibilă a schimbărilor climatice, modul în care trebuie să începem să ne adaptăm la ele și să le combatem. Evenimentul în sine a fost unul formal și contrar așteptărilor mele, nu a avut un ecou atât de puternic precum mi-aș fi dorit, la nivel de politici publice adoptate post-eveniment. Au fost prezenși reprezentanți ai autorităților publice naționale și regionale, experți de mediu, mediul academic și mediul de afaceri. Teoretic, era o ciorbă de profiluri cu idei diferite asupra acestei tematici iar dialogul trebuia bine moderat în așa fel încât să nu existe ciocniri e forță.

Încercând să fac un exercițiu de imaginație, cred că strategia mea de comunicare nu a luat în calcul cel mai important aspect într-un astfel de scenariu: emoția. Pentru că subiectul este unul care are mai degrabă succes dacă apelezi la zona emoțională, deontologică. Și consider că un prim element care m-ar fi ajutat în acest sens ar fi fost alegerea unei locații care să penetreze minți obosite de acest subiect și care să copleșească un întreg sistem de stereotipuri și prejudecăți legate de fenomenul schimbărilor climatice. Eu am ales să organizez evenimentul în București, un oraș în topul celor mai poluate orașe, al cărui transport deficitar te face să crezi că poți abdica deja de la orice voință.

Trebuia să mă gândesc mai bine și să aleg acel loc care ne reprezintă de fapt în toată splendoarea. Pentru că doar având în față ceea ce poți pierde, reușești să ajungi la acel scurtcircuit care îți schimbă direcția la 180 de grade. Ce ar fi putut fi mai reprezentativ pentru frumusețea României, mâ gândesc acum, este chiar Poiana Brașov. Peisajul este răpitor în absolut orice anotimp. Însă toamna, capătă o splendoare cromatică aparte: asemenea unei picturi a lui Afremov, cred că ne-am fi amintit cu toții ce anume trebuie să protejăm pentru noi și generațiile care vor veni.

Conferința a reunit 70 de participanți din Europa Centrală și de Est și la o simplă căutare am găsit hotelul ideal pentru organizarea evenimentului în Poiana Brașov. Camerele sunt suficiente și frumos amenajate în așa fel încât să corespundă oricărui tip de exigență balcanică sau occidentală iar salonul de evenimente al hotelului din Poiana Brașov permitea un aranjament confortabil pentru toți participanții și dotările aferente unui eveniment de această amploare.

Hotel Royal Hotel Royal

Hotel Royal

Conferința ar fi fost organizată pe parcursul a două zile. În prima parte a zilei se atingeau punctele nevralgice prezentate în agendă, iar ultima parte a zilei ar fi fost rezervată sesiunilor de networking și distracție. Iar partea aceasta e acoperită perfect de Hotel Royal.

Serile mi le imaginez acum petrecute în drumeții prin întreaga stațiune. Un foc de tabără și o masă câmpenească ne-ar fi dus pe toți în spiritul autentic românesc. După evenimentele petrecute deja în compania acestor oameni, realizez că astfel de conferințe sunt un prilej bun pentru o interacțiune care poate căpăta sens și poate atinge obiectivele unei conferințe pe teme climatice, dacă știi cum să îi antrenezi pe cei prezenți în acest sprit. Astfel că într-una dintre după-amiezi, vizionarea filmului-documentar Chasing Ice ar fi putut crea o rezonanță speculoasă, ajutată de peisajul care ne-ar fi înconjurat și de facilitățile pe care hotelul le pune oricum la dispoziție pentru așa ceva.

Hotel Royal Hotel Royal

Însă timpul nu e pierdut. Cu siguranță vor mai exista astfel de ocazii și îmi voi putea fructifica descoperirea montană la potențialul său maxim.

 

Articol editat pentru #SuperBlog 2017

2 COMMENTS

  1. Greu cu incalzirea asta globala. Ma intreb daca e atat de frig de ce nu se numeste “racirea globala”?? Stiu stiu…se face cald si de aceea e frig. Felicitari pentru articol.

    • Haha, multumesc. Din pacate e o confuzie care se face intre vreme si clima. Vremea ne omoara pe noi acum cu ploile astea. Cu clima insa ne jucam, in sensul cel mai iresponsabil pe termen lung.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here