Scriam recent aici că parenting-ul condiționat, acela care presupune pedepse pentru îndepărtarea comportamentelor nedorite și recompense pentru întărirea comportamentelor dezirabile, are unele efecte pe termen lung pe care sigur nu le dorim pentru copiii noștri. Pe lângă faptul că acest tip de parenting ia în calcul doar comportamentul copilului (nu copilul ca întreg, cu sentimente, frici, emoții, temperament și putere de judecată de la o vârstă încolo), el pare parcă desprins din cărțile de economie de clasa a XI-a. Ai reușit să mă mulțumești făcând asta, vei primi asta (o ieșire la mall, o bombonică încă o ora de stat în parc). Dacă m-ai supărat făcând asta nu le vei mai primi pe cele enumerate mai sus și, mai mult, vei sta în camera ta o oră să te gândești la ce ai făcut (premiză cât se poate de puerilă pentru că numai la ce a făcut nu se va gândi, asta o spun tot din experiență).

Carl Rogers explica acum ceva timp că dacă le oferim iubire copiilor noștri doar când fac ceva ce ne este pe plac și o retragem atunci când se comportă într-un mod inadecvat (după criteriile noastre), vor ajunge să se simtă demni de iubire numai atunci când se comportă într-un anume fel. Acest lucru le va omorâ din fașă orice explozie creatoare, orice inovație, orice revoltă morală. Pentru că toate acestea se generează dintr-un spirit și o gândire liberă, fără nevroze, capabilă să își asume riscuri și eșecuri.

O publicație a Departamentului de Sănătate și Educație din Irlanda oferea 10 exemple de forme de abuz emoțional. Pe poziția 2 după “critică frecventă, sarcasm. ostilitate și învinovățiri” se află “parentingul condiționat în care grija arătată unui copil depinde de comportamentul și acțiunile acestuia”. Documentul îl găsiți aici.

Alfie Kohn propune conceptul de parenting necondiționat. Am mai spus într-un alt articol că asta nu înseamnă o abordare de tip laissez-faire, sau acea concepție greșită că părintele trebuie să fie cel mai bun prieten al copilului. Prin practicarea parenting-ului necondiționat îi insufli copilului sentimentul că e iubit necondiționat pentru ceea ce e, nu pentru ceea ce face. Pentru că lucrurile nu merg întotdeauna ca unse. Iar rolul părintelui nu este nicidecum acela de a-i fi prieten copilului. Rolul său implică mult mai multă responsabilitate, implică a-i fi alături într-un proces greu, care se numește viață, ghidându-l în direcția corectă, fără să îi suprimi gândirea, creativitatea și mai ales, fără să îi demonstrezi că merită iubit doar uneori.

Așadar:

  1. Limitarea criticii: multele remarci negative nu ajută pe nimeni, ci inoculează sentimentul celui mic că suntem foarte greu de mulțumit. Probabil, în curând se va resemna și va înceta să mai caute căi prin care să ne fie pe plac. Dacă nu-urile noastre s-ar păstra doar la nivelul situațiilor imperative, în care chiar e nevoie de ele, atunci probabil ar avea mult mai multă greutate. Critica în sine ar trebui să se refere strict la situația respectivă nu la un general “de ce ești așa de rău cu toți copiii?”. Tonul pe care este făcută critica este de asemenea important. Pentru că un ton agresiv, țipat, va pune copilul într-o zonă de frică și nu va percuta mesajul pe care încercăm să-l transmitem. 
  2. Time-out la alegerea copilului: în momentul diverselor crize de furie pe care copilul cu siguranță le va avea, îi putem propune un loc în care să se liniștească. Dar el trebuie să simtă că nu este o pedeapsă, ci că el alege acest lucru pentru că e în beneficiul lui. În același timp, îl putem întreba ce se întămplă, ce crede că a generat acest sentiment de furie și care crede că ar fi cea mai bună cale de soluționare. Când îi dovedim că empatizăm cu sentimentele lui că îl înțelegem și îl sprijinim, se va simți mult mai în siguranță vis-à-vis de noi, iar aceasta va consolida relația copil-părinte. Dacă este într-o stare mult prea agitată, de genul unui tantrum, în care nicio discuție nu este posibilă, nu ne rămâne decât să îl luăm din locul respectiv, dar să rămânem lângă el. O izolare nu va duce decât la escaladarea crizei. 
  3. Oferirea cadourilor necondiționat și nu ca formă de recompensă: este în regulă să le facem celor mici surprize. Știm cât de mult îi încântă și cât de mult ne încântă și pe noi reacția lor. Însă acestea nu trebuie să fie oferite ca recompensă pentru o notă mare sau un comportament “bun”, dezirabil, ci pur și simplu. 
  4. Evitarea laudei și propunerea analizei În momentul în care copilul reușește ceva care ne uimește și pe noi, îi putem spune acest lucru. Îi putem spune că am observat progresul. Dar și mai bine decât să analizăm noi acest proces este să îl facem pe el să îl analizeze: “tu ce crezi?”. Practic asta îl va duce într-o zonă de analiză critică asupra a ceea ce a reușit să întreprindă, cum a reușit acel lucru și de ce nu a ales altă metodă. E un exercițiu bun și pentru noi. 
  5. Copiii au nevoie de opțiuni și alegeri, în limita vârstei lor: desigur că trebuie să existe limite în rândul copiilor. În funcție de vârstă, multe lucruri trebuie decise pentru ei și pentru siguranța lor. Însă ei pot fi implicați în procesul decizional și pot avea un cuvânt de spus cu excepția acelor situații în care există motive întemeiate de a le încălca acest drept, în general situații în care siguranța lor ar putea fi pusă în pericol. Însă de multe ori, suntem obișnuiți să decidem prea mult în numele lor în situații care nu sunt chiar de viață și de moarte: cu ce ar trebui să se îmbrace la grădiniță, unde ar trebui să mănânce, când ar trebui să se joace cu jucăria x și nu cu jucăria y. 

Și acum situația “preferată”: când trebuie să facă ceva și îl iau pe NU în brațe:

a) trebuie să fim cât se poate de neautoritari, înțelegători, calmi, pentru că genul acesta de situații pot escalada foarte ușor într-o criză de furie și atunci nu îl vom mai convinge cu nimic.

b) trebuie să vim sinceri cu ei și să le explicăm de ce trebuie făcut lucrul respectiv și de ce nu se poate altfel.

c) putem negocia dacă timpul ne permite. O cale de compromis va aduce satisfacții în ambele tabere.

 

Sursă foto: pbs.org

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here