1. Am pornit în această cercetare de la afirmațiile Laurei Markham și Steve Biddulph care concluzionează că vârsta potrivită pentru a înscrie un copil la grădiniță este 3 ani, cel mai devreme. Însă modul lor de argumentare nu m-a mulțumit pentru că nu am găsit referințe la niște studii dezvoltate în acest sens.  Așa că am început să caut în revistele de specialitate un studiu care să ateste această recomandare și l-am găsit rapid.

Harriet J. Vermeer și Marinus H. van IJsendoorn au publicat în Early Childhood Quarterly 21 (2006) studiul “Children’s elevated cortisol levels at daycare: a review and meta-analysis” prin care au analizat 9 studii în care au fost evaluate în trecut nivelurile de cortizol regăsit la copiii care mergeau la o creșă. Acest cortizol este un hormon de tip steroid și este cunoscut drept “hormonul stresului”, nivelul său variind în funcție de starea emoțională în care te afli.

Cei doi au realizat și o analiză diferențiată a studiilor care evidențiau nivelul de cortizol al copiilor atât la creșă, cât și acasă. Modelele diurne au arătat creșteri ale nivelului de cortizol dinspre dimineață spre după-amiază, însă numai în cadrul creșelor. Au fost analizate aceste date în toate combinațiile posibile, ținându-se cont și de calitatea creșelor și de influența anumitor factori precum: vârsta, sexul, temperamentul copilului.

Ceea ce sugerează cei doi încă de la începutul studiului este că a zi întreagă petrecută la creșă poate avea și aspecte negative pentru copii, pe lângă cele pozitive deja cunoscute: dezvoltarea aptitudinilor cognitive și sociale. O zi la creșă poate însemna și altceva: creșterea nivelului de stres provocat de separarea de familie care va duce la reacții emoționale specifice atunci când copilul trebuie să se adapteze de la viața cu un adult cunoscut, la viața cu mai mulți adulți și un grup de copii. Mai ales că acest context permite excitare emoțională frecventă.

Cercetătorii din domeniu au început să recurgă la măsurarea nivelurilor de cortizol și să evalueze răspunsurile la stres pe care copilul le arată în timpul petrecut la creșă. Mai mult, cortizolul este responsabil de reglarea emoțiilor și nivelului de stres, ceea ce a demonstrat că această metodă de verificare este una validă pentru acest gen de studii.

Totuși, oamenii produc cortizol și atunci când nu sunt stresați. Însă datorită complexității creierului, atât amenintările interne cât și cele externe asupra bunăstării emoționale produc încă ceva: o activitate intensă în cadrul sistemului HPA, sistem care crește nivelul de cortizol peste limită normală. Sistemul HPA este de interes și pentru faptul că este strâns legat de hippocampus, responsabil de emoții, învățare și memorie. Așadar, o expunere cronică la stres în timpul copilăriei poate reprezenta un factor de risc pentru funcționarea afectivă și cognitivă a copilului.

Rezultatele studiului sunt îngrijorătoare:

  • copiii care sunt duși la creșe arată niveluri mai mari de cortizol, comparativ cu cei care stau acasă în compania părinților.
  • chiar și în cazul creșelor de calitate au fost găsite niveluri ridicate de cortizol în rândul copiilor
  • în ceea ce privește setul de caracteristici ale copiilor (vârstă, sex, temperament) vârsta a fost factorul cel mai reprezentativ, o meta-analiză arătând că efectul creșei asupra secreției de cortizol era notabilă în spcial la copiii cu vârste mai mici de 36 de luni.
  • ca factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară, a fost demonstrat că o menținere ridicată a nivelului de cortizol duce la deteriorări cognitive și diverse boli.
  • totuși, calitatea creșei pare să conteze. Creșele care angajaseră îngrijitori mai empatici care comunicau des cu copiii și le răspundeau rapid nevoilor au înregistrat creșteri mai mici de cortizol. Din păcate, studiile nu au urmărit până acum și situația creșelor mai proaste calitativ.

Statul român se dovedește încă o dată neracordat la ceea ce ar trebui să reprezinte un subiect de importanță națională. Nu știu dacă sunt extremă sau nu spunând că prin politicile sociale  completate de cele educaționale, se obțin niște adevărate atacuri la siguranța națională. O generație anxioasă, presată din toate punctele de vedere, de la separare precoce, la presiunea succesului, la o curriculă inadecvată de zeci de ani.

Totuși, dacă nu puteți, la fel ca și mine de altfel, să amânați intrarea în câmpul muncii încă un an, sunt câteva aspecte de care merită să țineți cont:

  • alegeți o grădiniță cu un număr mare de angajați la copiii înscriși, sau invers, cu un număr mic de copii înscriși (aici intervine factorul financiar, binențeles)
  • Alegeți o creșă cu o atmosferă caldă și supraveghere video (nu sunt absurdă când spun asta. e normal să te poți conecta și să vezi cum este tratat copilul tău. Nu provenim dintr-o țară în care oamenii își respectă meseria și au o cultura de deschidere față de copii).
  • petreceți timp cu copilul în acele ore care v-au rămas, restabiliți conexiunea prin jocuri, plimbări, sa pur și simplu timp petrecut împreună fără TV.
  • Copilul poate avea un comportament dificil și mofturos și se leagă fix de această separare. Încercați jocurile fizice, detensionează extraordinar tensiunile acumulate și vă refac legătura intimă.

 

Surse:

Laura Markham “Părinți liniștiți, copii fericiți”

www.sciencedirect.com

Sursă foto: Brecon

 

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here