TV
Kid Watching TV

Voi aborda un subiect și o părere despre el care sigur îmi va aduce critici și amenințări. Nu-i nimic, îmi asum. Cred cu cea mai mare convingere că a lăsa un bebeluș, toddler, copil mic, preșcolar, lipit de un ecran TV sau cu vreo tabletă lipită de mână ore în șir este o abatere gravă de la responsabilitatea de a fi părinte. Nu ai nicio scuză: nici că așa poți continua prepararea micului dejun/prânzului/cinei, nici că asta îți mai dă și ție un răgaz un moment de liniște, nici nu cred că îi plac unui copil mic, bebeluș să-i spunem, desenele.

Știu situația multor mame care, pe parcursul zilei, trebuie să le organizeze pe toate penru că nu au sprijin, pentru că sunt singure cu copilul întreaga zi. Fac și eu parte din categoria asta. Și îmi găsesc totuși timp sa fac aceste lucruri fără un televizor pornit, fără o tabletă lipită de retina copilului. Îi povestesc ce fac, de multe ori îi găsesc activități prin bucătărie, îl las să îmi rearanjeze toate oalele și tigăile, ba îi mai scot altele și de sus, poate poate o fi mai ergonomic decât mine. În fine, un copil mic are curiozități mari și dacă i le satisfaci corespunzător, îți poți îndeplini orice sarcină cu el.

Dacă vreau un moment de liniște, mi-l ofer. Fără niciun regret. Am o comunicare deschisă cu soțul, știe deja care sunt nevoile mele actuale, știe că îmi doresc uneori să mă desprind de casă pentru câteva ore, să pot savura o cafea lângă o prietenă. Înțelege asta și respectă nevoile mele, deci timpi de răgaz există.

Iar în legătură cu argumentul: îi plac desenele, uite ce încântat e când le vede…breaking news: un bebeluș sub 18 luni nu poate corela simbolurile pe care le vede acolo cu corespondentul său din realitate. Mai e ceva:  bebelușii până undeva la 18 luni, nu au încă abilitatea de a înțelege realitatea 3D. Ea se dezvoltă încă. O perioadă mare de timp în fața unui ecran 2D le poate inhiba sau întârzia această capacitate de cuprindere tridimensională. Toate argumentele astea vin pe lângă cele deja cunoscute: somn insuficient (asta se întâmplă și în cazul adulților), întârzieri în achizițiile sociale și de învățare tocmai pentru că le lipsește interacțiunea reală, autentică, unde pot învăța cuvinte, politețuri, empatii și ce ne mai dorim pentru ei, obezitate (un mare cârnat de reclame TV despre ghici…cârnați, cremwursti cu 80% carne, chipsuri și oameni cool care le manâncă, băuturi răcoritoare care sunt un stil de hype, care este noul cool, cum nu știați? Și nu numai despre reclame e vorba aici. E ceva mai simplu: numărul de ore de stat cu fundul pe canapea e direct proporțional cu numărul de celule adipoase depuse de sedentarism sau chipsuri și invers proporțional cu numărul de ore pe care ar fi trebuit să și-l petreacă alergând în parc, dupa copii, dupa zmee, după cai verzi pe pereți).

Și practica asta se pare că e larg întâlnită. De ce larg? Pentru că chiar este și lucrul ăsta a fost demonstrat, cu cifre. Clare. În studiul “Digital Childhood: Electronic Media and Tech Use Among Infants, Toddlers and Preschoolers”, pe care îl puteți citi în limba engleză aici sunt prezentate niște cifre care pe mine sincer m-au speriat (studiul a fost realizat pe copii cu vârste între 0 și 6 ani în America):

  • într-o zi normală, 75% dintre acești copii stau în fața televizorului în media cam 1 oră și 20 de minute pe zi
  • 27% dintre copiii cu vârste între 5 și 6 ani folosesc deja un PC pentru 50 de minute pe zi
  • o cincime dintre copiii cu vârste între 0 și 2 ani și mai mult de o treime dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani au un televizor în camera lor.

Nu am niște cifre și pe Europa. Pe România nici nu mizez că aș putea găsi și undeva în subconștient parcă instinctul de conservare mă îndeamnă să nu caut prea tare. Dar ar trebui să existe.

Ce spun organizațiile de pediatrie despre acest fenomen? Primul răspuns pe care l-am găsit la o simplă căutare pe Google a fost cel al Asociației Americane de Pediatrie care recomandă să se țină cont de vârsta copilului în momentul în care părinții decid să îl expună diverselor media:

În cazul copiilor mai mici de 2 ani, orice expunere media trebuie limitată la maximum și permisă doar când părintele este aproape: de exemplu un video-call către o rudă

În cazul copiilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de luni,  dacă doriți neapărat să le prezentați lumea digitală trebuie să:

  • alegeți programe de calitate (care sunt acelea?)
  • vizionați împreună cu copilul
  • evitați să vizioneze singur

În cazul copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani, trebuie să:

  • limitați accesul la televizor la cel mult 1 oră pe zi
  • găsiți alte activități care să îi impacteze pozitiv la nivel fizic și intelectual
  • alegeți media interactive, non-violente, educative și pro sociale.

Desigur, trăim într-o lume digitală. Și spre deosebire de ei, noi cunoaștem și reversul medaliei și îi putem cuprinde avantajele printr-o analiză critică, ne putem numi (unii dintre noi) chiar literați media. Însă pentru ei este o formă foarte facilă e distracție și nu vor avea abilitățile necesare de a spune stop, e prea mult. Ne revin nouă sarcina să îi educăm pe toate planurile, iar literația media este unul dintre ele.  Nu este ceva opțional, cum nimic din datoria de părinte nu poate fi pus între paranteze.

Sursă foto: sites.psu.edu

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here