the terrible twos

Vă povesteam acum ceva timp cum a făcut Albert primul tantrum și cum am reușit atunci să dezamorsez mica bombă blondă. Ei bine de atunci s-au întâmplat așa de multe că nici nu le mai știu numărul. De obicei se întâmplă mai tot timpul 🙂 Orice gest pe care îl fac în opoziție cu ce vrea el: să nu mănânce cretă sau caca de cățel din parc, să nu roadă tuburi de Bepanthen pe care le găsește aruncate tot de el sub mobilă, să nu ne împrăștie toate periuțele de dinți ca mai apoi să perie pisica cu ele, toate acestea se termină cu un tantrum de toată frumusețea.

Pesemne că au început celebrii terrible twos. Bine, la el cred că au început undeva pe la 5 luni, dacă stau să privesc acum în retrospectivă câte lucruri mărunte nu îi conveneau. Denumirea asta e recentă, dar perioada nu e cu nimic nouă. Mulți psihologi importanți au tratat vârsta asta cu o importanță deosebită. E o perioadă foarte dificilă pentru toți. Eu și al meu suntem de multe ori exasperați de urlete, aruncat pe jos încovoiat de ajungi să îl scapi din brațe și lista continuă. Însă încercăm să reținem și că este o perioadă necesară, plină de încărcătură emoțională.

Încercăm să ne amintim tot timpul că el acum își reclamă autonomia, testează limitele pentru a înțelege ce sunt acelea și cu ce îl ajută  și începe să arate primele semne clare ale unui temperament. Simte și el, la rândul lui multă frustrare și, spre deosebire de noi, nu știe să și-o explice. Nu știe de unde vine starea asta de rău, pentru că asta e în definitiv: o stare în care nu ne simțim bine unde cortizolul urlă cu toată forța.

Stările lui oscilează de asemenea foarte mult. Avem un copil fericit și plin de energie acum și peste 2 minute unul care plânge, se târăște pe jos și aruncă cu tot ce prinde în mână. Încă nu spune “nu” dar îl gesticulează foarte ferm când vine vorba de mâncare activități, îmbrăcat sau băut lapte din cană sau direct din cutie.

Ce facem în condițiile astea? Noi doi ne testăm la maximum autocontrolul. Sincer. Știu că toți copiii sunt diferiți, probabil unii părinți nici nu vor ști vreodată de conceptul ăsta pentru că nu au fost nevoiți niciodată să caute exasperați: “de ce urlă  copilul meu tot timpul?”, “ce e în neregulă cu copilul meu de 18 luni, 2 ani, 3 ani?”, “de ce nu mă ascultă?”

Noi deocamdată  funcționăm, la limita supraviețuirii, cu câteva tactici:

  • rutina e sfântă: ora de trezire, de mese, de plimbare și culcare se respectă acum ca o literă de lege. Și culmea e că tot acum și el a început să le respecte. Până acum mă puteam pune și în cap să culc bebelul la 9 dacă el mai voia să stea până la 10. Acum când mă așez în pat și sting lumina vine automat să îi spun povestea și adoarme până să o termin.
  • Încerc să spun apăsat nu doar atunci când e nevoie. Altfel mă trezesc într-un șir continuu de nu-uri din care nu mai înțelegem niciunul nimic. Adică e nu când mergem pe stradă și se smucește din mâna mea, e nu la jumulit pisica, e nu la aruncat telefonul pe parchet. În rest e redirecționare și negociere.
  • Îi ofer explicații simple despre cum trebuie să ne comportăm în anumite situații: te lovești dacă mai sari așa pe canapea, țipăm afară, haide afară! etc.
  • Ne jucăm mult cu tot ce prindem, facem experimente cu apă și ulei desenăm cu creta, ne luptăm și ne gâdilăm, ne ascundem. Toate astea durează cel puțin 2-3 ore seara până când cade lat. Și eu la fel. Dar ce bine dormiim.
  • Ascultăm multă muzică, dansăm, chemăm prieteni cu copiii în vizită și ieșim mult în natură. Nu ne plafonăm în casă, cu telefonul în mână noi, și el cu cine știe ce tabletă. Nu e cazul. Și e și periculos pentru dezvoltarea lui mentală. Am atins subiectul acesta, poate puțin iritant, aici.
  • Și sperăm să treacă 🙂

Sigur că vor fi situații când va trebui să plecăm dintr-un parc restaurant, prieteni pentru că devine de nestăpânit. Nu prea avem ce alte alegeri să facem. Dar nu mă voi simți niciodată vinovată față de vreo față acră care se simte deranjată 2 minute de urletele copilului. Desigur, voi face tot ce pot să minimizez acest deranj, dar nu cu prețul încrederii copilului meu.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here