E o zi mohorâtă de noiembrie. Am stat toată ziua și m-am gândit cum să mă înveselesc puțin în compania unui ceai cu martzipan și migdale, a pisicii mele și a păturii care îmi este fidelă încă din facultate. Ai mei dorm de ceva vreme. Mă uit pe geam și văd cum picură încet stropii de ploaie care nu peste mult timp, vor lua forma fulgilor de nea. Și  care prevestesc Crăciunul și spiritul lui inconfundabil prin entuziasm, spiritualitate și comunitate.

Sărbătorile de iarnă sunt sărbătorile mele preferatele. Îmi amintesc cu nostalgie momentul în care împodobeam bradul împreună cu fratele meu și ne certam ca doi designeri consacrați, mirosul de cozonac și Albă-ca-Zăpada în care se cufunda casa și somnul iepuresc în așteptarea cadourilor. Și acum Crăciunul este diferit de alte zile sau sărbători. Orașul capătă în sfârșit o față mai veselă, prin jocuri de lumini și miros de vin fiert cu  fructe și scorțișoară. Cadourile, vizitele, bradul de Crăciun și rezoluțiile pentru un nou an ne dau doza de optimism pe care o așteptăm ca pe o gură de apă în deșert.

Pentru mine însă Crăciunul acesta este despre altceva. Și despre altcineva. Acum câteva săptămâni am trecut întâmplător pe lângă Centrul “Sf. Nicolae”. Este o casă pentru copiii abandonați care încă funcționează. Dacă vei căuta informații despre ea pe Internet, totul sună bine. În realitate însă lucrurile nu stau așa. Am discutat cu Asociația FARA și mi-au confirmat faptul că vorbim despre niște condiții demne de milă. Primul sentiment este cel de revoltă, de ură profundă față de corupție și față de indiferență. Însă propriul meu copil m-a ajutat să fiu proactivă să gândesc în termeni de soluții chiar și în astfel de situații, nefirești.

Așadar mi-am propus să pun rapid pe picioare o campanie de strângere de fonduri pentru ca acei micuți să se bucure de un Crăciun puțin mai umanizat. Măcar de un Crăciun fără indiferență batjocură și lipsă de bunătate și omenesc. Îmi doresc să le pot oferi măcar pentru câteva zile sentimentul că nu sunt uitați. Visez deja cu ochii deschiși ce voi face, împreună cu voluntarii, pentru a transforma acele saloane în spații primitoare, în care poate intra magia Crăciunului.

Îmi imaginez cum acopăr toată nepăsarea în culori de vopsea pastelate și picturi vesele și însorite, cu personajele lor preferate, dacă au așa ceva. Încerc să îmi închipui cum voi preschimba acele paturi metalice vechi, mai psihotice decât picătura chinezească, cu mobilier nou, care miroase a lemn proaspăt, colorat și așternuturi vesele care să le mângâie pielea.

Îmi imaginez apoi cu ce bucurie vom curăța acele camere cu niște produse care ne trezesc multă nostalgie. Produse care fac curățenia mai ușoară, deși sunt convinsă că nimic nu ni se va părea greu atunci. Totuși, experții în curățenie, Nufăr și Triumf, curăță repede și ne lasă timp să ne gândim la ce decorațiuni magice vom folosi pentru fiecare pătuț în parte. M-am gândit deja să confecționăm numele fiecărui copilaș din fetru colorat și să agățăm șosetele destinate fiecăruia, lângă poster care va imortaliza un șemineu călduros și primitor.

Vom curăța la fel de rapid geamurile pentru că avem un aliat de nădejde, Nufăr Geamuri, și vom trece la lipirea steluțelor colorate și vesele care se vor vedea de afară și le vor lumina nopțile copilașilor.

Ne vom împărți aceste sarcini astfel încât toate saloanele să poate fi amenajate și curățate în maximum 3 zile. Voluntarii noștri și produsele care ne-au bucurat printr-un raport calitate preț corect, vor face posibil acest lucru.

Iar ultima parte, cea mai frumoasă va fi alegerea cadourilor pentru fiecare. Am făcut un mic sondaj cu îngrijitoarele și le cunoaștem deja pasiunile și visurile fiecăruia în parte. Iar cadourile le vor respecta întocmai: blocuri de desen, acrilice, o păpușă de porțelan, un ursuleț care “îmi fie prieten”. Lucruri mărunte care pot însemna atât de mult.

Este proiectul meu pentru acest Crăciun, un proiect despre care știu că dacă se va îndeplini, va aduce un strop de speranță în viața unor copii care au intrat și înaintat prin viață prea repede, solitar și prea brutal. Și nu merită nimic din toate acestea. Merită să ne implicăm fiecare pentru că e cazul să ne amintim constant că niciun copil nu se naște vinovat sau demn de o viață disprețuitoare. Și nu ne rămâne decât să îi sprijinim. Permanent și fără echivoc.

Articol editat pentru #SuperBlog2017

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here