pexels.com

E deja un an de când A. merge la creșă. Nu a fost o situație ideală. Am mai scris aici că vârsta propice pentru a integra un copil în colectivitate, așa cum o recomandă specialiștii, este de trei ani. Nevoia de socializare cam atunci se instalează și contactul 1 la 1 este esențial pentru copil.

Însă, nu trăim într-o țară care înțelege această nevoie. Nici pe departe. Abia au reușit să dea mamelor dreptul să fie plătite decent timp de 2 ani (până în 2016 plafonul indemnizației era de 1200 de lei lunar, dacă alegeai să stai acasă până când copilul împlinea 2 ani, un venit scanadalos de mic, dacă ținem cont de cheltuielile de bază pe care le ai în tot acest timp).

Așadar, multe dintre noi nu avem de ales și trebuie să ne înscriem copiii la o creșă. Și există temeri total fondate. Dacă nu se va adapta? Dacă personalul creșei are un comportament inadecvat? Toate lucrurile astea nu fac altceva decât să ne pună într-o situație mai mult decât stresantă. Asta pe lângă reintegrarea ta, ca persoană, în rolul de angajat. Care vine cu un stres suplimentar. E foarte multă presiune pusă pe mame. Dar nu aș vrea să discut asta aici.

Am întocmit o listă de lucruri pe care ar trebui să le îndeplinească o creșă sau grădiniță și la care trebuie să fim foarte atente înainte să decidem unde va petrece copilul nostru uneori și 8 ore pe zi.

Detalii logistice:

  • Cât de spațioase sunt camerele? Par suficient de încăpătoare pentru o grupă?
  • Există un loc de joacă amenajat corespunzător afară? Este încăpător? Care e politica vis-a-vis de timpul petrecut afară zilnic? Poate veți fi surprinși însă mai mult de jumătate dintre creșele/grădinițele pe care le-am vizionat nu dispuneau de mai mult de 40 de mp de curte. Ceea ce mi se pare inadmisibil.
  • Există măsuri de siguranță? Pentru mine avizul PSI a fost fundamental. Un plan de evacuare, mai mult de o ieșire de siguranță și absența scărilor înguste și inpracticabile în caz de urgență ar trebui să fie un minimum necesar. Nu mai vorbesc acum despre extinctoare care, culmea, lipseau cu desăvârșire în multe creșe pe care le-am vizitat atunci.
  • Cât de deschisă e conducerea în termeni de diversitate socio-culturală?
  • Cum este reglementată relația de comunicare dintre educator și părinte? Răspunsul este de cele mai multe ori: “încurajăm comunicarea, desigur!”. Da, dar cum? Pentru că un mediu reglementat presupune o întâlnire periodică, o fișă de observații și recomandări, nu doar o discuție de 5 minute în care ți se comunică numărul de scaune și cantitatea de mâncare pe care a ingerat-o copilul. Nu e suficient.
  • Există o bucătărie proprie? De către cine e decis meniul? Binențeles, în cazul ideal, există un nutriționist care decide ce și cum. Creșa oferă și meniuri adaptate pentru APLV sau intoleranță la diverse alimente?
  • Există un asistent medical și/sau doctor pediatru care vizitează regulat creșa? Asistentul ar trebui să se afle acolo în permanență.

Stilul de interacțiune educator-copil

  • Educatorul pare să se descurce să implice toți copiii în activități sau se centrează doar pe cei ceva mai cooperanți? E o întrebare dificil de răspuns pentru că acest răspuns se bazează pe capacitatea noastră de a citi printre rânduri un comportament și, mai mult decât atât, se bazează pe politica creșei/grădiniței de a permite acomodarea treptată. Și nu, nu sunt multe instituții de acest gen care o permit.
  • Activitățile sunt realizate în grupuri mari sau există și posibilitatea, chiar dacă nu permanentă, de interacțiune 1 la 1 educator-copil?
  • Care e ponderea activităților care se bazează pe creativitate vizuală față de cele care implică dezvoltarea limbajului? La vârste mai mici, copiii tind să se axeze pe una dintre cele două urmând ca, mai târziu, să se dezvolte multilateral.
  • Există televizoare în sălile unde își petrec copiii majoritatea timpului? Acesta ar trebui să fie un semnal negativ pnetru că orice fel de ecran e periculos la vârste atât de mici.

Look&feel

Ăsta e un jargon care mi-a revenit din munca în agenție. Îl folosim atât de des pentru materialele vizuale că nici nu mai știu corespondentul în română.

  • Curățenie, curățenie, curățenie. Altfel, un mare NU!
  • Copiii par fericiți în timpul vizitei? Sau mai degrabă crispați, de parcă ar juca un rol?
  • Educatoarele par relaxate sau mai degrabă copleșite?
  • Există mici expoziții artistice create de copii care să înveselească atmosfera? Detaliile acestea pot părea neimportante dar sunt cele mai des uitate de oameni stresați sau lucrează într-un mediu mai puțin pozitiv.

Cam acestea au fost criteriile pe care le-am luat eu în calcul. Știu, par multe. Însă fără ele nu m-aș fi simțit complet împăcată. Și unele criterii au fost deja încălcate. Motiv pentru care sunt în căutare unei grădinițe care să le îndeplinească. Mă simt descurajată, recunosc. Sunt prea puține care îmi bifează condițiile. Și acelea sunt fie prea scumpe, fie prea departe, fie nu au un program care să ne convină. Dar încă sper…

 

 

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here