renuntare la fumat
Sursa: pexels.com

Da, știu. E un subiect tabu deja. Am un blog care se centrează pe zona de parenting, predic inteligență emoțională și eram fumătoare, până de curând. Nu am mai scris despre asta. Nu e o zonă a psihicului meu de care sunt mândră. Am avut n tentative să renunț. Gândul că mă îmbolnăvesc era primul. Se strecura ca o umbră amenințătoare în spatele fiecărui moment de fericire sau de stres și îmi trimitea în derizoriu orice mică victorie pe care o construiam. Era dovada vie că încă nu mi-am învins slăbiciunea. Chiar dacă era una singură, era al dracului de vie și de constantă.

Am crescut printre fumători. Părinții mei fumau, prietenii părinților mei fumat, bunica mea fuma. Și să ne înțelegem: se fuma în casă, peste tot, în fiecare cameră. Era perioada aia în care reclamele la țigări erau mascate și în loc de pachetul de țigări oamenii țineau niște cutii sugestive cu numele brandurilor de țigări cunoscute. Îmi amintesc și acum reclama aia cu niște tineri mai mult decât decenți care petreceau pe un yacht și țineau în mână un pachet de ceva brand de țigări, nu mai știu acum care. Nu mai era chiar pachet dar era ceva pe care scria negru pe alb că a fuma e un atu al păturii superioare. Ăia care merg pe yacht-uri și sunt mișto. Ăia printre care nu vei fi probabil niciodată și singurul lucru pe care îl ai în comun cu ei e un pachet de țigări.

Peste ceva timp s-au interzis reclamele la TV  dar lumea fuma la fel de mult. Când eram în generală îmi doream să mă integrez printre fetele cool. Și evident că prima armă a fost țigara. Acum că scriu povestea asta îmi dau seama cât de comună și stupidă e. Știam că sunt nesănătoase dar acel nesănătos nu era prea definit, nu prea știai de ce nu sunt sănătoase și exista tot timpul percepția că trebuie să fumezi foarte mult să te îmbolnăvești. De ce anume, Dumnezeu știa. Ce campanii de conștientizare… Pe vremea aia nici nu cred că existau ONG-uri care să le facă.

Au urmat apoi tentativele de renunțare, urmate de eșecuri. Am citit cartea lui Allen Carr de vreo două ori, am văzut documentarul (e și un documentar, în caz că nu știați), am văzut ore întregi de testimoniale și documentare despre cât de nocive sunt de fapt efectele. Argumentele astea îmi rămâneau în cap fix câteva ore. Apoi începeau celebrele cravings și aprindeam o nouă țigară. Cu un regret teribil de parcă omorâsem pe cineva. Dar o aprindeam negreșit și parcă după ceas.

Acum vreo trei săptămâni m-a pocnit iar o licărire de conștiință în moalele capului. Am rezistat câteva ore la birou și apoi mi-am cumpărat două pungi de nachos. Am ajuns acasă și m-am așezat în fața laptopului și mi-am reluat rutina de lăsat de fumat: zeci de documentare și două pungi de nachos mai târziu am găsit un discurs de la TEDex al unui practician NLP, Nasia Davos, care se numește How to grow to a happy non-smoker. I-am dat o șansă deși primele minute mă plictisiseră teribil. Nu prea avea fler în discurs și nu părea prea convingătoare iar accentul nu o ajuta deloc.

La un moment dat spune așa: “toate comportamentele distructive sunt generate de emoții”. Aici mi-a captat atenția. Știam că nicotina aia creează dependență, știam că e o nevoie psihologică și un obicei social la care renunți cu greu dar ce treabă au emoțiile aici? Și de aici, restul prezentării m-a cam lăsat mască. Când repeți în mod constant ceva care îți dăunează, nu o faci pentru că ești un imbecil inconștient, ci pentru că îți oferă o recompensă aproape instantaneu. Și da, nicotina are treabă cu producerea dopaminei. Asta știam. Dar mai departe face referire la o zonă pe care nu o stăpâneam deloc și asta are treabă cu programarea neuro-lingvistică. Se pare că dacă reușim să ne programăm creierul în așa fel încât să aflăm ceva nou despre noi, în timp ce ne lăsăm de fumat, procesul ăsta de învățare produce cam la fel de multă dopamină ca fumatul unei țigări.

Totul pornește de la potențialul de care dispunem cu toții. Iar acest potențial este suma a trei factori: identitate, emoții și credințe. Spre exemplu, dacă vrei să slăbești vreo 10 kilograme (eu am slăbit după naștere 40 de kilograme și am reușit doar uitându-ma la imagini cu mine din trecut când arătam așa cum îmi doream să arăt și când aveam 90) trebuie să fii în stare să îți poți reprezenta mental imaginea ta cu 10 kg în minus și să te identifici cu versiunea asta mai degrabă și, mai important, să îți placă mult versiunea asta. În felul ăsta, încât lupta asta oribilă și constantă de a te priva de eclere și burgeri bine făcuți să devină altceva decât o luptă. Să devină un proces natural și interiorizat.

Revenind la fumat, dacă îți dorești cu adevărat să renunți la fumat trebuie, în primul rând să crezi că poți face lucrul ăsta pentru că dorințele se exprimă prin cuvinte însă convingerile se manifestă prin comportamente (și aici pierdem lupta în principiu). Mai simplu, singura metodă prin care poți renunța realmente la fumat este să începi să te vezi un nefumător și să îți placă versiunea ta de nefumător.

O greșeală pe care o făceam atunci când încercam să mă las de fumat cold-turkey era faptul că mă gândeam că procesul e cam așa: rezist o perioadă printr-o voință de fier și apoi dorința de fumat dispare. Iar asta e o metodă al dracului de grea care, la mine, s-a dovedit inutilă. Și asta se întâmpla pentru că, în fiecare minut, imaginea care îmi ocupa mintea era imaginea unei țigări pe care nu o fumam și lupta incredibil de grea pe care o duceam să nu o fac. Practic toate gândurile mele începeau și se terminau cu cuvântul țigară. 

Și acum concluzia și soluția: tot ceea ce a trebuit să fac a fost să înlocuiesc cuvântul țigară cu un alt cuvânt. În cazul meu a funcționat foarte bine ce a sugerat Nasia Davos, adică aer. Ori de câte ori mă gândeam: doamnee, ce aș fuma o țigară, înlocuiam conștient cuvântul țigară cu aer. Și gândurile mele începeau și se terminau cu aer. Aș vrea niște aer, doamne ce bine mi-ar prinde niște aer. Ei bine, după câteva zile, treaba asta a dat roade mai bine decât orice altceva. Au trecut 4 săptămâni și asta e prima dată când tastez și gândesc cuvântul țigară.

Vă las mai jos discursul ei. Sper să vă ajute și pe voi, așa cum m-a ajutat pe mine.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here