autodiversificare

A trecut fix un an de zile de când Albert a cunoscut pentru prima dată gustul mâncării. Am început cu emoții. Mari. Eram pregătită pentru diversificarea clasică, cu lingurița de silicon, un blender și multe legume. Citisem despre diversificare discutasem și cu pediatrul. Totul părea simplu dar mă speria groaznic ideea de alergii alimentare, constipații și viceversa, reacții și alte frici normale de mămică începătoare. Apoi, într-o zi, pentru că lucrurile nu erau suficient de complicate, mi-a trezut prin fața ecranului de laptop noțiunea de autodiversificare. Pe un grup de Facebook, cineva spunea cu tărie că aceasta este noua metodă, cea mai sănătoasă cea mai bună pentru bebe etc. Panicată că mai erau doar câteva zile până când trebuia să mă prezint în fața copilului cu meniul, am început să caut disperată, cu un mare nod în gât, ce înseamnă, domnule, noul trend în diversificarea alimentației bebelușilor.

Și am găsit direct sursa. Cartea scrisă de Gill Rapley și Tracy Murkett “Baby Lead Weaning”.

Am citit-o pe nerăsuflate, într-o noapte. Și atunci chiar că m-am bulversat complet. Cum rămânea cu regula de trei zile? Cum adică să îi dau carne de porc de la început? Cum adică să introduc ce vreau când vreau? Am căutat apoi alte surse de informare și am găsit un grup de Facebook dedicat acestui tip de diversificare. Ușor, ușor m-am convins că ăsta e genul de diversificare pe care vreau să o implementez. Mi se părea normal să las copilul să se obișnuiască cu textura alimentelor, să le simtă mirosul, să decidă el cât mănâncă și să se obișnuiască să mestece corect de la o vârstă mică. Bebelușul la putere!

Cel mai tare m-a speriat ideea de înec. Mi-am suprimat-o repede: am înțeles că e o diferență între gag și înec, diferențele le vedeți în imaginea de mai jos:

Am urmat un curs de prim-ajutor la Fundația Crucea Albă, foarte util. Vă recomand un astfel de curs orice formă de diversificare ați alege. Se poate întâmpla oricând și e bine să știm să acționăm când e cazul.

Și am început. Prima zi am avut un meniu compus din broccoli, cartof dulce și morcov. Toate pregătite la steamer și toate tăiate corespunzător (fingerfood). A mers binișor, a făcut câteva gag-uri l-am lăsat să gestioneze, a fost totul ok. Am văzut în scutec câteva bucățele de broccoli și m-am liniștit. Filosofia acestui tip de diversificare pornește de la faptul că până undeva spre 8-9 luni, copiii învață deja să mestece bine, să prindă alimentele (în jurul vârstei de 9 luni deprind și prinderea pensetă) și încep să mănânce cu adulții, în cadrul aceleiași mese, fără stres, pentru că oricum nu ai voie să intervii și nici să te holbezi la el în timp ce își savurează tufișurile de te miri ce.

Reguli sunt destul de puține:

  • 6 luni împlinite dar asta nu e singura condiție: mai trebuie să stea bine în fund și să scape de reflexul de a împinge cu limba afară
  • eu am preferat alimente care aveau o sursă sigură: ouăle și carnea de la părinți din curte sau de la vecini de încredere (puteau arunca ai mei un ochi peste gard să vadă ce fac cu animalele și erau forțați să arunce ochii aștia de vreo 2 ori pe zi, de către subsemnata)
  • am mers pe forme ușor de gestionat, alimente nealunecoase sau trase prin fulgi de cocos și semințe sau nuci râșnite, în special fructele care îi scăpau din mână, omlete în formă de brioșă, copănelul întreg, biscuiți făcuți în casă etc. Majoritatea le veți putea consulta în secțiunea Rețete
  • Ca reguli stricte: fără zahăr, sare, miere, prăjeli, mâncăruri procesate și alte nebunii de genul ăsta.

Multe detalii și sfaturi puteți primi pe grupul de Facebook fondat de mine, împreună cu alte patru fete minunate, dintre care una este chiar Doctorand în Nutriție Infantilă. Grupul se numește Diversificarea și nutriția copilului de la naștere la adolescență. Recent ni s-au alăturat încă două fete la fel de minunte, în calitate de moderatori. Ne-am propus să combatem în primul rând răutatea specifică și aroganța cu care ești întâmpinat de regulă pe asemenea grupuri. Așa că ne lăudăm cu o comunitate frumoasă, înțelegătoare, constructivă, foarte empatică și cu o colecție maare de rețete pentru orice tip de diversificare a alimentaței bebelușilor.

În ceea ce-l privește pe Albert (cu el începusem), lucrurile stau minunat. Îi place mâncarea, nu a avut niciodată aversiuni față de alimente are preferințe clare dar nu opune rezistență alimentelor noi. Are și perioade când vrea să fie hrănit și atunci mă resemnez dar, de puțin timp încearcă să învețe să folosească și lingurița ceea ce mă face foarte mândră, dar nu îi arăt 🙂 E un lucru normal până la urmă, iar gratificarea mai bine vine de la el decât de la mine.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here