efectele divortului

Zilele trecute, când discutam cu un prieten despre cum se modifică relațiile pe parcurs, mi-a destăinuit că el a preferat să rupă o relație care dura de 7 ani și jumătate din cauza presiunii și din cauza faptului că nu poate vizualiza ideea de cuplu fericit. Am rămas ușor surprinsă, mă gândeam că ne naștem cu imaginea asta, ne-o dorim după o anumită vârstă și ne întregește uman și sufletesc. A completat însă cu faptul că părinții lui au divorțat când el avea 3 ani și că a resimțit efectele divorțului din plin. S-a trezit pur și simplu în situația asta. Nu i s-a comunicat mare lucru, nu a încercat nimeni să îi explice ce va urma. Iar pentru el nu urma decât teroare și ruptură. Iar de aici, subconștientul lui a început să lucreze la imaginea asta distorsionată asupra fericirii în cuplu.

Am început să citesc puțin despre acest subiect. Există numeroase studii care fac referire la efectele divorțului ținând cont de vârsta copilului, teoria atașamentului, faptul că divorțul poate dubla riscului COPILULUI de a preîntâmpina un infarct de-a lungul vieții. 

Voi încerca să grupez informațiile în așa fel încât să capete o coerență și voi vorbi mai departe despre efectele divorțului resimțite de copiii mici (18 luni – 3 ani). Voi aborda în alte postări și situația în cazul copiilor mai mari și adolescenților.

Reacțiile copiilor mici 

Așa cum scriam în articolul despre etapele de dezvoltare enunțate de Erikson, copiii mici experimentează la început lumea în termeni de încredere sau neîncredere, bazându-se pe calitatea relației pe care o au cu părinții sau îngrijitorii lor. Din păcate, în timpul unui divorț, părinții nu mai fac o distincție clară între nevoile lor și nevoile copiilor și de aici poate apărea un conflict în această etapă de dezvoltare a copilului.

Indiferent de cum reușesc să treacă peste această perioadă, copiii trec în următoarea perioadă de dezvoltare, aceea denumită generic “autonomie vs. rușine”. În această perioadă ei fac cunoștință cu autonomia și independența personală. Divorțul distruge de cele mai multe ori fluxul cultivării sprijinului parental, iar acest lucru va afecta copilul în a-și gestiona propria dezvoltare și creștere emoțională.

Copiii mici (toddlers) caută permanent legături cu părinții lor. Pentru că în această etapă ei devin conștienți de propria dezvoltare, pot percepe faptul că ei au creat premizele divorțului, chiar dacă însuși conceptul de divorț e încă prea complex să îl înțeleagă în totalitate. Stresul provocat de aceste idei poate fi exprimat prin căutarea obsesivă a atenției, plâns, își pot suge degetul. își pot neglija antrenamentul la oliță sau pot întâmpina dificultăți în timpul somnului sau refuzul de a dormi singuri.

National Child and Traumatic Stress Network sugerează că funcționarea biologică normală este profund determinată de mediul familial. Când un copil crește într-un mediu toxic, stresant sau care creează anxietate, sistemul imunitar și sistemul de răspuns al corpului la stres poate să nu se dezvolte normal și pot apărea patologii. Nivelul de stres resimțit inoportunează dezvoltarea creierului și a sistemului nervos central iar urmările acestor realități sunt bine documentate la nivel de consecințe: risc crescut de consum de alcool sau droguri, tendințe suicidale, anxietate, depresie.

Din acest punct de vedere, se consideră că efectele divorțului au cel mai mare impact asupra copiilor mici (18 luni-3 ani).

Sfat: pentru a minimiza impactul divorțului, părinții pot crea anumite orare prin care copiii vor petrece timp de calitate cu ambii părinți. Desfășurarea unor activități precum citit sau jocuri în natură, în timp ce se introduce în discuție și planul divorțului, îi include practic în noul sistem care presupune o schimbare majoră, dar îi poate ajuta să reacționeze și să răspundă adecvat. Părinții trebuie să fie alerți atunci când copiii își exprimă anumite temeri înainte de a merge la culcare sau în timp de dorm (prin vise și coșmaruri).

În momentul în care anxietatea își face loc în rutina lor de somn, este deseori recomandat ca părinții să doarmă împreună cu copiii. În acest fel pot monitoriza reacțiile copilului și îl pot face să se simtă în siguranță. Mesajul care trebuie transmis este responsivitate la temerile copilului și disponibilitate spre comunicare, chiar și non-verbală.

Pentru a răspunde cel mai bine impactului pe care divorțul îl creează copilului, părintele trebuie să fie afectuos în mod constant și să mențină rutina zilnică: somn, masă și alte activități zilnice. Trăirile emoționale puternice trebuie evitate, dar nu permanent. Copilul trebuie să înțeleagă realitatea divorțului și ceea ce provoacă aceasta și părintelui. O comunicare deschisă este de multe ori mai benefică decât emoții trăite separat.

Sursă: https://www.researchgate.net/profile/Deborah_Vandell/publication/12449141_Effects_of_parental_separation_and_divorce_on_very_young_children/links/5540fe4d0cf2718618dc96b2/Effects-of-parental-separation-and-divorce-on-very-young-children.pdf

 

 

 

 

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here