parinți agresați de copiii lor

Putem vorbi despre copii agresori? Da, putem. Știm că există nenumărate situații în care copilul nu afișează comportamentul pe care ni-l dorim NOI. Și foarte multe explicații la nivel cognitiv, psihologic și legat de etapele de dezvoltare. Știm cu toții că un tantrum este absolut normal pentru că reflectă o reacție imatură din punct de vedere emoțional (un copil mic nu își poate controla și gestiona emoțiile și de aceea apar încărcături frecvente care se manifestă sub forma acestor crize emoționale). Am scris pe îndelete despre tantrum și criză emoțională aici. 

Știm, de asemenea, că multe dintre refuzurile și tendința lor de a face ce vor, mai degrabă decât ceea ce trebuie, sunt perfect explicabile prin redefinirea lui TREBUIE (iarăși un termen care mă scoate din sărite pentru că trebuie ăsta tot la noi se referă: noi ne grăbim să ajungem undeva, noi vrem să îmbrăcăm copilul acum, noi vrem să mergem la cumpărături acum; nu trebuie, ci vrem noi; copilul stă bine merci și se joacă cu  mașinuța verde sau cu cine știe ce cabluri usb a găsit prin vreun sertar).

Însă există copii agresori care devin abuzivi verbal cu părinții lor, în mod repetat și încep să se comporte într-un mod incredibil de grosolan, pe termen lung. Acești copii, deși actual ne ferim cu toții să emitem astfel de judecăți, sunt agresori (bullies), chiar dacă părinții lor nu îi văd așa. Deși ar trebui.

Cred că știm cu toții clipul de pe Youtube în care un băiețel, nu mai mare de 4-5 ani, își lovea mama puternic, cu palmele peste față. Acela era un exemplu clar de copil-agresor. Voi discuta mai jos și de ce și căror părinți li se întâmplă în general astfel de comportamente agresive, din partea copilului.

Sean Grover, un psihoterapeut din New York a scris cartea “When Kids Call the Shots: How to Seize Control from Your Darling Bully—and Enjoy Being a Parent Again” pornind de la experiența sa de părinte agresat de propriul copil. Nu înainte de a citi multe cărți de parenting celebre, pe care probabil și noi le-am citit și ne ajută. Dar să nu uităm totuși că majoritatea, dacă nu toate, sunt create la un nivel universal, nu țin cont de cultura specifică și mediul familial din care provine copilul. Există însă studii care fac asta. Există studii care cercetează nivelul de agresivitate al copiilor în funcție de mediul în care trăiesc, de nivelul de educație a părinților, de stilul de parenting aplicat și de multe alte variabile dependente (adică factori declanșatori, în termeni comuni).

Ceea ce a sesizat Grover și mi s-a părut interesant, pentru că am găsit ideea asta și la Siegel și Gremel, este faptul că o strategie benefică nu trebuie să încerce să repare copilul: comportamentul său agresiv este o consecință directă a insecurităților părintelui.

Grover sugerează că sunt foarte puține cărți de parenting care țin cont de istoria noastră, de experiențele pe care le-am trăit. E parțial adevărat, eu citesc frecvent capitole adresate părinților și modului în care trebuie să iasă din automatism și să facă o introspecție profundă asupra propriilor copilării și vieți.  Și există și cărțile de psihoterapie și mindfulness care descriu acești pași din plin. De fapt, de aici pornesc.  Însă despre mindfulness voi povesti pe larg, mai târziu. Este o terapie, sau filosofie, care merită multă atenție.

Cum recunoaștem un copil agresor? 

Coliziunile dintre părinți și copii se întâmplă des pentru că toți copiii au tendința de a testa limitele impuse, de a cunoaște reacții și consecințe. Acesta este modul lor de a cunoaște lumea, până la o anumită vârstă. Însă limitele sunt necesare pentru o dezvoltare emoțională pozitivă. Unele sunt negociabile, implică copilul în proces, îi dau libertate, respect și încredere, iar altele nu: în special cele ce țin de siguranță.

Părinților li se recomandă în mod constant să fie consecvenți în perpetuarea acelor limite. Altfel, se naște confuzie în mintea copilului și un teren virgin pentru agresivitate – bullying.

Aici trebuie făcută o distincție între testarea limitelor și bullying (prefer termenul acesta pentru că nu găsesc unul tradus potrivit, care să arate toate implicațiile, nefiind vorba doar de agresivitate). Testarea implică sâcâială și multe miorlăituri,după cum îmi place mie să le numesc. Bullying pe de altă parte este agresiv, răutăcios, implică insulte, agresiune fizică. Copiii agresori la școală nu se comportă diferit nici acasă, decât dacă li se aplică pedepse corporale dure și atunci am găsit motivul pentru agresivitatea legată de școală. Copiii agresori acasă nu arată semne de empatie, șantajează, amenință și terorizează.

Ce măsuri pot fi luate pentru a preveni un astfel de comportament? 

Viața de familie trebuie tot timpul definită prin respect mutual. Copilul învață să își recunoască frustrările, se conectează cu părintele. Părintele, pe de altă parte, trebuie să știe faptul că un copil este dominat mai degrabă de partea dreaptă a creierului care implică emotivitate și reacții puternice. Mai multe informații despre asta aici. Prin urmare, momentul de conectare este esențial, înainte de a-i face o pledoarie interminabilă pe care el oricum nu o poate percepe în starea emoțională în care se află. Părintele nu trebuie să se aștepte la cooperare permanentă din partea copilului. Trebuie să se aștepte la semne ale formării unei identități care îi vor permite mai târziu să se ferească de bullying la școală sau în viață.

Ce măsuri pot fi luate pentru un astfel de comportament deja existent? 

Agresivitatea (bullying) este un simptom. Un simptom care poate avea două cauze: o cauză a  unei vieți interioare dezechilibrate. Iar motivele pot fi multe: frică, fobie, anxietate, oboseală cronică, dificultăți sociale preîntâmpinate la școală sau acasă. Toate acestea pot crea un disconfort psihic major și pot devesta orice simț al încrederii în sine. Sau o cauză care ține de mediul familial, de relațiile dintre părinți și dintre părinți și copil. Ca părinte, poți încerca să localizezi singur sursa anxietății sau poți apela la un specialist. Totul trebuie făcut totuși cu acordul copilului, pentru a putea funcționa.

Ce tipuri de parenting permit un astfel de comportament?

Părinții au propria istorie personală definită prin stilul de parenting pe care l-au cunoscut, de experiențele personale, iar această istorie este de cele mai multe ori cauza principală pentru comportamentul copiilor lor. Viața curentă poate oferi de asemenea indicii: o relație nefericită, un mediu familial abuziv, un conflict permanent între stilurile de parenting aplicate de mamă și de tată.

Dar există trei tipuri de parenting care permit acest comportament cu precădere, afirmă Grover:

  1. Părintele vinovat: este părintele care a trecut printr-o experiență neplăcută (un divorț, o boală, o situație financiară precară) de care se învinovățește și, pentru a putea scăpa de această vină, îi dă copilului prea multă libertate și fixează prea puține limite. Copilul devine confuz și duce testările la extrem.
  2. Părintele anxios: este părintele care își face permanent griji, suferă de anxietate iar frazele care îi definesc gândirea sunt: “nu cred în mine”, “nu sunt o persoană capabilă”.  Aceste fraze le definesc și relația cu proprii copii. Copiii resimt puternic aceste semnale și emană multe resentimente față de părinte.
  3. Părintele care încearcă să rezolve tot:  este părintele care nu suportă să își vadă copiii frustrați și intervin permanent în a căuta soluții pentru ei, în loc să le deschidă creativitatatea și să îi îndrume. Intențiile sunt bune însă rezultatele nu: acești copii vor avea tot timpul senzația că se pot baza pe cineva în momente dure și nu vor căuta niciodată soluții pe cont propriu. În plus, vor rămâne dependenți de părinți și, la nivel inconștient, îi vor displăcea pentru asta. Pentru că autonomia este un stadiu și o provocare ce trebuie câștigată de copil (vezi articolul despre stadiile de dezvoltare enunțate de Erikson).

Sursă: Grover, Sean. When Kids Call the Shots: How to Seize Control from Your Darling Bully—and Enjoy Being a Parent Again?

 

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here