Grigore Alexandrescu
Sursă foto: institutiimedicale.ro

Cred că în curând va trebui să fac o nouă categorie de blog: “Mic pacient în România” pe modelul Digi24, numai că adun experiențele noastre, nu ale altora. Din seria febră..panică..spitale de stat, revin cu o nouă întâmplare pe care mi-a fost mai greu să o percutez așa cum trebuie, pe moment. Deși era din seria legilor lui Murphy, mi s-a aprins beculețul numai când naivitatea mi-a fost zdruncinată de o notă de plată modică de vreo 400 de lei, scurt.

Dar să începem cu începutul. Se dă un copil de 2 ani și 4 luni și muulte gaze care numai de copil de 2 ani și 4 luni nu erau. Concurau lejer cu un soț masiv care dăduse buzna în oala cu fasole și ciolan afumat. Știam că Albert are o problemă cu laptele, deja discutam subiectul cu toate mamele, pediatrele, pediatrii și bunicile care îmi ieșeau în cale. Consuma extrem de mult lapte și, mai grav, îl consuma din biberon. Dacă încercam să i-l dau dintr-o cană, intra în sevraj.  Au urmat apoi gazele de mai sus și s-au tot întâmplat vreo câteva zile până când am decis că e momentul să pun piciorul în prag și să îi scot orice cantitate de lapte până se mai reglează puțin.

În prima azi, am trecut cu brio de țipete, urlete și înjurături toddler-ești. Era cu atât mai dificil pentru el pentru că vedea acel biberon ca pe un balsam psihic: cu el adormea și la prânz și seara și, hai să recunoaștem, are un gust net superior celui fără lactoză sau de cocos pe care încercam eu să i le dau.

A doua zi a făcut o ușoară temperatură, în jur de 38 de grade, pe care am pus-o pe seama jocului cu aspersoarele de la țară. Nu m-am agitat foarte tare, am vorbit cu pediatrul și i-am dat antitermicele obușnuite.

A treia zi a făcut febră în toată regula: 39 de grade și scaun cu mucus. Și ce faci când se întâmplă asta? Păi nu mai stai și mergi la spitalul de urgență, în cazul nostru Grigore Alexandrescu.

Nu mă voi plânge acum de timpul de așteptare, e spital de urgență, e în competența medicilor de acolo, de la triaj, să stabilească timpul de intervenție etc. Dar am așteptat multicel. Când am intrat în salonul de consultații, Albert deja nu mai avea febră pentru că își făcuse efectul Nurofenul administrat cu maxmimum o oră înainte. Așa că mi s-a prescris o rețetă, un set de analize și un regim alimentar, cu mențiunea că dacă mai face o astfel de febră să mergem direct la Matei Balș. Minunatul Matei Balș despre care am mai scris aici. Nu am înțeles de ce nu i-au făcut atunci analizele, dar am pus-o pe seama aglomerației și urgențelor.

Ajungem acasă. Albert face febră din nou: 40,1. Chemăm salvarea și începem împachetările. Vine repede și salvarea și personalul ne dă o mână de ajutor cu împachetările, îi dau niște Novocalmin picături, pe care le vomită, și ne mai scriu și ei un bilet de analize și o rețetă. Acum, în mintea mea, cele două bilete de analize de la un spital de urgență și de la un serviciu de ambulanță ar trebui să mă scutească de o notă de plată. Dar este weekend și singurele centre deschise sunt cele particulare. Coborâm febra și mergem către cel mai apropiat centru, Synevo de pe Grozovici.

Rezultatul: 400 de lei pentru analizele uzuale de sânge și coprocultură. Eu nu înțeleg: de ce tu, medic la un spital de urgență pediatrică, îmi dai bilet de analize când vin cu un copil febril? De ce nu mă duci la un spital cu ambulanța cu care ai venit până acolo, când vezi că tocmai vin de la spital și că, după tratament, copilul face febră și mai mare? Probabil că singurul răspuns este miserupismul clasic românesc. Sau poate au introdus vreun alt protocol minune de care nu am aflat eu.

Dacă aveți alte idei sau informații despre protocoalele medicale, mi le împărtășiți și mie? V-aș rămâne profund recunoscătoare.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here