online

Am câteva “fraze preferate” pe care le aud deseori în discuții cu părinți proaspeți sau mai puțin proaspeți. Aș putea face un top 20 ca pe vremurile bune, dar mă voi restrânge la primele trei cele mai aberante așa-zise adevăruri vis-a-vis de copii și creșterea lor.

1.”Copiii sunt cei mai mari manipulatori“.

Exemplele pleacă de regulă de la un trântit pe jos în supermarket, vreo scenă prin parc sau un refuz a mânca cine știe ce preparat culinar deosebit. Și se întâmplă să fie de cele mai multe ori copii de cel mult 2 ani. Când aud pe cineva spunând asta începe să mi se zbată ochiul stâng și să se coordoneze automat cu un potențial croșeu de dreapta. Copiii nu sunt manipulatori înnăscuți. Nu se nasc cu această “calitate”. O deprind din păcate de-a lungul vieții. Pentru că a manipula (la origine) se traduce liber prin cam așa: a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor și în interesul, ați ghicit, copilului. Care are 2 ani. Maximum. Acum, am prins și noi Dexter pe Cartoon Network dar hai să separăm ficțiunea de realitate cât încă mai putem, dacă mai putem.

Ce mă supără cel mai tare e de fapt ideea că afirmația asta îi neagă copilului orice prezumție de nevinovăție. El s-a născut manipulator, plânge la o lună pentru că e manipulator și continuă să se târască pe podelele supermarketului, adică menit să-mi testeze limitele mie, părintelui, deci trebuie pus la punct. Ce tantrumuri, ce imaturitate în gestionarea emoțiilor? Gândești “prea din cărți” (și asta se regăsește în top, dar undeva mai jos).

2. “Cum ți-l crești, așa îl ai”.

Perfect de acord. Nimic mai adevărat. Însă modul în care e articulat adevărul ăsta mă tem ca obiectivează copilul, ceea ce e moral cam greșit. Dar să trecem mai departe. Deci, dacă alegi să ți-l crești printr-un lung șir de nu-uri zilnice, îl agresezi la fiecare greșeală pe care o face, nu îi arăți nicio formă de respect de care ar trebui să se bucure orice ființă umană (pentru că îl obiectivezi), atunci trebuie să te pregătești să ți-l ai așa cum ți l-ai crescut: un egocentric, lipsit de empatie, incapabil de respect, pe scurt “o jigodie”.

3. “Copilul are nevoie de limite, de reguli stricte, altfel cine știe ce o să ajungă”. 

Copilul nu are nevoie de limite. Are nevoie de sprijin emoțional și un sistem de ghidare într-o realitate mult prea complexă pentru el și pentru cei mai mulți dintre noi. Are nevoie să își creeze propriile filtre de interpretare cognitivă, are nevoie de principii sănătoase și de valori perene, are nevoie de o gândire critică și de o logică dezarmantă. Mă amuz de multe ori că realitatea virtuală socială îmi scoate în față eternul “Sky is the Limit”, share-uit de sute de ori și apoi o aberație de genul asteia de mai sus.

Aș continua lista dar mi-e teamă că voi schimba subit registrul blogului care tare cumințel a fost până acum.

Sursă foto: Pinterest

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here