Există culoarea anului..este culoarea ta!

Zilele trecute, în timp ce dezbăteam afectată noile tendințe împreună cu prietenele mele virtuale, (pentru ca nu ne-am cunoscut niciodată în realitate, dar ne povestim cam tot într-un chat al unui grup de nutriție infantilă), am realizat că îmi displace profund culoarea anului 2018. Și că mă găsesc într-o situație inoportună, din nou: în timp de magazinele vor fi ticsite cu tot felul de croieli ultraviolet, eu voi fi în căutarea albastrului de Prusia. Capriciile astea sezoniere ale modei m-au determinat de când eram micuță să iau afacerea în propriile mâini și să-mi construiesc stilul de la 0. Nu este unul comun și nici nu mi l-aș dori așa.

Nu e primul an în care mi se întâmplă să nu îmi convină să port ceea ce îmi propun tendințele. În realitate, aș fi surprinsă să fi fost vreun an în care să simt că marii designer-i și apoi, copycat-urile lor și-au făcut temele și pentru mine, în așa fel încât efortul meu pentru estetica ținutelor să fie minim. Deși în orașul provincial în care am crescut, nonconformismul nu era neapărat un atu pentru o fată, m-am jucat cu mașina de cusut a mamei și cu fiecare tricou pe care îl cumpăram pe atunci.

Îmi amintesc cu oroare momentul apariției jeans-ilor skinny. M-a luat total pe nepregătite. Complexele mele legate de geometria propriilor picioare nu erau pregătite pentru o asemenea mișcare. Idealurile estetice se schimbă și nu o fac tot timpul în favoarea ta. Mi-am împachetat tristă toți jeans-ii evazați, o colecție impresionantă pe care o complatesem ani de zile și care acum se ducea pe râpă. Apoi i-am despachetat imediat. A fost prima reacție revoluționară în materie de modă.

În timp, începi să fii din ce în ce mai conștient de tine, de aparențe și de ceilalți. Începi să realizezi că stilul nu înseamnă modă și că cel mai bine îți stă cu încredere. Că poți purta într-o zi o rochie pe care o ai din liceu sau Tommy Hilfiger și vei rămâne tu, iar acest tu este un mix de preferințe, culori, așteptări, atitudine și valori care te definesc.

Cum am ajuns să apreciez hainele second hand…

Anii trecuți am descoperit un blog de fashion care promova o fată foarte charismatică, proaspăt întoarsă din New York. Personajul ei, acea virtual persona, avea un stil vestimentar destul de ciudat la prima vedere dar cu siguranță curajos. Pe atunci începusem și eu deja să descopăr magazinele mai puțin mainstream de haine și să fac tot felul de combinații care erau menite să-mi reprezinte trăsăturile de personalitate. Eu reluasem stilul goth, dar îl adaptasem destul de mult. Ea promova un stil industrial cu accente puternice 80’s.

Am stat într-o zi să îi citesc și povestea din spatele hainelor și am aflat că ea organizase de fapt acel blog drept o campanie: o campanie de stil realizată doar cu ajutorul hainelor second-hand. Un manifest împotriva irosirii continue a hainelor și împotriva consumerismului exagerat și uniformizat care ne caracterizează magazinele și care ne obligă la generarea continuă de deșeuri textile. M-a fascinat atunci puterea ei de seducție printre haine pe care mulți nu și-ar imagina că le-ar putea purta vreodată. Pentru că outfit-urile ei chiar erau de revistă. Și până să citesc povestea din spatele lor, nu am avut niciun indiciu că nu ar fi haine noi-nouțe, abia ieșite din atelierul vreunui designer avangardist.

Cu toate acestea, între timp, a fost desemnată fashion-blogger-ul anului 2017 iar mie mi-a deschis complet apetitul pentru haine second hand.  Și există locuri precum Evernisaj, unde branduri mari se dezvăluie la niște prețuri mai accesibile decât orice magazin de haine de pe Mihai Bravu.

Stilul meu acum: versatilitate, nou și dăruire…

Înainte de toate, trebuie să recunosc că sunt genul de femeie care se plictisește repede de haine. Nu știu dacă e o trăsătură generală a femeilor, un stereotip sau e un defect personal. Însă ceea ce mă încântă într-o primăvară, mă va găsi mai puțin indulgentă în următoarea. Așadar, singura metodă prin care pot să mă țin departe de hoarding este să dau hainele mai departe. Și fac asta aproape în fiecare sezon.

Există acum nenumărate organizații non-guvernamentale care face colecte de haine pentru comunități defavorizate. Hainele acelea care mi-ar ocupa mie șifonierul nu prea încăpător și peste care voi trece zilnic nemulțumită, va bucura și ajuta, cu siguranță, pe cineva care e în nevoie. Și e un concept la care țin foarte mult pentru că ne responsabilizează și pe noi înșine. E momentul să renunțăm la stereotipuri negative legate de produse. E momentul să recunoaștem că avem o reală problemă în generarea deșeurilor și să ne asumăm propriile acțiuni, să alegem conștienți că ciclul de viață al unor produse este mult mai mare decât perioada pe care le folosim noi. O haină are la fel de multă personalitate și atunci când este purtată de două sau trei ori. PUNCT!

 

Articol editat pentru Super Blog 2018.

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here