https://www.aia-proiect.ro/

Atelierul din anexa imediat apropiată casei era ticsit cu diverse fișe de planificare pentru noul roman și îmbibat de mireasma bogată a copacului de Magnolia care se afla lângă fereastra largă, de mărimea unui perete întreg. Era atât de multă lumină acolo încât uneori razele se proiectau pretutindeni și creau un dans greu al firelor de praf. Biroul din lemn masiv, culoarea nucului, fusese restaurat și strălucea acum ca o damă la a doua tinerețe, părăsită demult și regăsită într-o ultimă zvâcnire de splendoare de care mai poate da dovadă cineva.

Briza ușoară de vară flutura perdelele de mătase japoneză crestată de flori mici de liliac alb, cusute manual, care se întindeau aproape de măsuța de cafea aurită, în linii rotunde și masive și scaunele cu picioare asemănătoare picioarelor de căprioară, tapițate bogat, în nuanțe cafenii și turquoise. Pardoseala strălucea și ea, mângâiată de un covor din iută și bumbac. În colțul opus măsuței de cafea se afla un divan construit în stilul Ludovic al XV-lea care acoperea prin greutatea lui, o proiecție a vieții cu efect parizian de lux și decadență. Acolo stagnau cele mai multe proiecte nefinalizate, împinse în neant, sfâșiate de subconștient.

Dincolo de fereastra generoasă se întindea un domeniu aproape pincipiar, strălucirea rozelor abia se zărea în mulțimea ierbii netunse de ceva vreme și a tufelor de caprifoi răsfirate pretudindeni printre paltinii bătrâni și nuci încolăciți, care creau o inerție apăsătoare. Zgomotul orașului se auzea mai ușor decât zumzetul de albine care mișunau ritmic printre clopoțeii abia deschiși.

Fântâna arteziană din centrul domeniului forma o geometrie atipică; parcă stagna trecerea anilor. Apa fusese oprită dintr-un moft al unei dimineți capricioase pe care scriitoarea îl tot afișa în ultima perioadă. Era semn clar că totul trebuia să se oprească în virtutea actului creator. Peisajul care o înconjura intrase și el într-o apatie răsunătoare. Dar cu puțin noroc totul avea să se tranforme iar într-un verde crud pentru că scriitoarea știa la fel de bine că timpul e gelos pe tine şi se războieşte cu rozele şi crinii tăi. Fantana-arhiva personală

Casa devenise o simbioză perfectă cu vegetația care se îndrăgostise de ea, cu mulți ani în urmă. Drept urmare, își creaseră o sintestezie de culori și texturi greu de reprodus sau de redus. Casa cu etaj și mansardă părea, pe dinafară un așezămând de ghivece care își reclamau propriul spațiu indiferent de specie sau de culoare. Plantele agățătoare atârnau somptuos peste întreaga fațadă laterală, spatele era acoperit de iederă iar intrarea era o aglomerare exuberantă de culori vii și forme jucăușe. Se mai zărea din când în când piatra de râu cu care fusese acoperită odată casa. Un crem-gri neutru printre nuanțe aprinse de flori și de spiritul celei care o locuia.

Arhiva personala

În interior domina aceeași mobilă tip Ludovic al XV-lea. Piese de mobilier alese atent care respectau curbatura lemnului și îi redau grandoarea fără alte artificii. Feroneria aurită aducea cu ea un sentiment de greutate intelectuală și imperialism. Din când în când  umbrele  păsărilor în zbor treceau repede de-a lungul draperiilor lungi din brocard greu, cafeniu cu inserții aurii, trase peste fereastra imensă, creând un fel de efect de Polaroid.

Ornament arhiva personala

Covoarele persane grele dar întreținute reușeau să fure lemnului din greutate și să armonizeze vesel spațiul. Sinestezia părea să domine casa asta de data aceasta prin culoare și atingere. Avea mai degrabă un stil neutru, fără seturi China, fără prea multă veselă, cu biblioteci mari cât peretele în care se regăseau așezate atent edițiile princeps ale oricui intrase în grațiile scriitoarei. Legate cu piele, așezate atent și șterse de praf cu sfințenie. Era un univers androgin, care pe alocuri reclama o feminitate de genul lui Coco Chanel, pe alocuri o masculinitate asumată, discretă dar prezentă într-un mod apăsat și fără tăgadă.

Gresia băilor din casă mima jocul de șah, iar căzile cu picioare aurite tronau în mijloc, suficient de departe de ferestrele mari si draperiile fine de mătase. Un joc alb-negru-auriu imaculat. Florile erau schimbate zilnic, predomina mirosul greu al lavandeii şi parfumul ceva mai subtil al florilor roz de spin. Scriitoarea își trăia viața acolo, într-o casă care avea forma grațioasă şi plăcută pe care ea însăși o oglindise cu atâta pricepere prin arta sa, iar fața îi era traversată deseori îndelung de un zâmbet satisfăcut care îi trăda plenitudinea într-o casă valoroasă prin stil și amintiri, regrete și prin viața ei în ansamblu.

Aceea scriitoare pot fi eu, peste mulți ani, iar povestea mea este fictivă. Mi-am imaginat de multe ori casa ideală și am reușit în sfârșit să pun imaginea asta pe hărtie, iar apoi online. 

Dar de la vis, la realitate e un drum  lung și de mult ori anevoios pentru visătorii ca noi. Însă pot cuprinde mental drumul lung de la a-ți imagina ce îți dorești și a-l obține. Procesul e de multe ori greoi pentru oamenii ca mine care idealizează constant și vor lucrurile făcute. Pentru că aceasta este imaginea finală. Dar până să ajungem în atelierul cu miros de magnolie avem nevoie de cineva care să se ocupe de proiecte de case. Există desigur și varianta în care să fi  descoperit o casă care este pe gustul meu însă mai mult de atât nu aș ști: aș ști doar că îmi place. Însă nu mă pot opri la informația asta, așa-i? Voi avea cu siguranță nevoie de un evaluator ANEVAR care va stabili în primul rând valoarea sa de piață pentru cumpărare. Pentru că nu trăim într-o țară în care scriitura e apreciată iar bugetul îmi imaginez, realist cred că va fi limitat.

Și nu în ultimul rând, am tendința unui perfecționism maladaptiv de a găsi chichițe în absolut tot ceea ce există și va exista în următorii 100 de ani și cu siguranță voi avea nevoie de un proiect de casă. 

Și de un peisagist. Îmi e greu să îmi imaginez că există pe undeva, în România, o căsuță asemănătoare celei din povestea mea. Casa asta e desprinsă mai degrabă din vis și va trebui poriectată de la 0. Iar acest traseu 0-100% înseamnă mai mult decât o poveste frumoasă, înseamnă o echipă, înseamnă expertiză, experiență și viziune.

 

https://www.aia-proiect.ro/

#SuperBlog2017 Proba 3

 

 

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here