Răsfoind aseară ultmele articole apărute în Psychology Today (obișnuiesc să fac asta deseori seara, mi se pare fascinant ca lectură, deși nu sunt un specialist în domeniu), am găsit ceva ce m-a pus pe gânduri. Un articol semnat de Elinor Greenberg autoarea cărții “Borderline, Narcissistic, and Schizoid Adaptation: The Pursuit of Love, Admiration, and Safety.” care explică pe înțelesul tuturor ce efecte poate avea tulburarea de personalitate narcisistă asupra copiilor și cum putem îi putem desluși semnalele. 

Vreau să îndepărtez din start orice sens peiorativ al cuvântului narcisist care se tot folosește în limbajul comun. O persoană care își acordă multă atenție,  e ceva mai egocentrică și pare că are o stimă de sine ridicată nu sunt motive suficiente să o califice ca suferind de această patologie. Este nevoie de mult mai mult: patologia apare deseori atunci când o adaptarea la o experiență din copilărie l-a transformat pe adult într-o persoană cu stimă de sine culmea, instabilă și un grad de empatizare redus. El nu reușește să se vadă atât pe sine, cât și pe cei din jurul său într-o zonă comună și alternează abrupt între iubire și ură, idealizare și devaluare.

Ca părinți, implicațiile sunt mult mai serioase pentru că aceste sentimente ambivalente se manifestă uneori în tandem, direcționate către copilul lor: acesta fie este iubit și apreciat la maximum, pentru că a făcut ceva bine, fie este devalorizat și privat de orice atenție atunci când nu este pe placul părintelui. Pentru că astfel se văd și pe sine: fie extraordinari, fie buni de aruncat la gunoi. Iar acest lucru nu poate avea decât consecințe puternic negative asupra dezvoltării copilului.

Tot în articol găsim câteva lunii de demarcație pentru acest gen de tulburare, pe care le voi prezenta pe scurt: este în permanentă căutare de atenție, este egoistă îi lipsește empatia emoțională, este intruzivă, are multe toane în special când lucrurile nu se întâmplă conform planului ei și se așteaptă la perfecțiune din partea copiilor ei.

Copilul unui părinte care suferă de tulburare de personalitate narcisistă va crește fără o imagine de sine stabilă, integră și realistă pentru că suntem cu toții programați biologic să ne formăm această imagine de sine pornind de la tratamentul pe care îl primim din partea părinților; am combătut aici și efectele educației condiționate asupra stimei de sine cu care se pot alege copiii. Este de preferat ca, într-o astfel de situație, în care sunt recunoscute semnele acestei tulburări într-unul dintre părinți, să se intervină: copilul poate fi înconjurat de tată sau bunici iubitori. Ideal este să cunoască cât mai multe medii care să îl ajute să își construiască o imagine cât mai complexă și multilaterală asupra vieții.

 

Sursă foto: reshareit.com

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here