ce este mindfulness

Am promis în alt articol că voi scrie pe îndelete despre  ce este mindfulness. Însă nu îmi va ajunge un articol să surprind tot ceea ce am învățat până acum despre această practică. Este foarte multă informație și muncă de cercetare în spate, multe corelații cu filosofia budistă și tehnicile de psihoterapie occidentale. Însă eu nu sunt un specialist în psihoterapie și voi încerca să mă rezum la practicile de mindfulness pe care le practic eu, zilnic, fără să fi participat la vreun program, ci doar citind. Pe viitor voi urma și un astfel de curs intensiv, însă mai am de așteptat până găsesc ceva calitativ aici, în România.

Cristopher K. Germer susține în Mindfulness în psihoterapie că: “terapeuții activează în branșa ușurării suferinței emoționale. Suferința apare în nenumărate chipuri: ca stres, anxietate, depresie, probleme de comportament, conflicte interpersonale, confuzie, disperare”. (Germer, 2016, p. 17).

În momentul în care alegem o formă de terapie, fie ea psihodinamică, terapie cognitiv-comportamentală sau altele, ne este clar un lucru: vrem să ne simțim mai bine și să scăpăm de greutatea emoțiilor negative care ne apasă din ce în ce mai mult și nu ne mai lasă să funcționăm.

Însă modurile de intervenție ale fiecărei terapii sunt diferite. În cazul mindfulness, se pornește de la premiza că dacă ajungem să suferim mai puțin din cauza evenimentelor din viețile noastre, vom suferi mai puțin per ansamblu. Dar cum putem face acest lucru? Cum am putea fi mai puțin deranjați de experiențele neplăcute? 

Mindfulness este în primul rând o capacitate de care ne permite să fim mai puțin reactivi la ce se întâmplă atunci, pe moment. E o modalitate de relaționare cu experiența, fie ea pozitivă, negativă sau neutră. Mindfulness înseamnă să fim ancorați în prezent, în fiecare moment al existenței noastre. Obiectivul pare ușor de realizat, însă este unul cu care nu suntem obișnuiți.

Știți care sunt semnalele că nu dăm dovadă deloc de mindfulness?

  • “Ne grăbim să realizăm activități, fără a fi atenți la ele
  • Spargem sau vărsăm lucruri din cauza nepăsării. neatenției, sau a faptului că ne gândim la altceva
  • Suntem incapabili să observăm sentimente subtile de tensiune fizică sau disconfort
  • Uităm numele unei persoane, imediat ce l-am auzit
  • Ne surprindem preocupați de trecut sau viitor
  • Ronțăim fără a fi conștineți că mâncăm” (Germer, 2016, p. 20)

Asta nu înseamnă decât un singur lucru: absentăm din propriile vieți, uităm să ne bucurăm de lucruri simple, simțim o nevoie constantă de a ne promova în societate și de a ne apăra de insulte. Filosofia budistă consideră aceste tendințe efemere, datorate iluziei “sinelui”.

Mindfulness-ul se află în centrul filosofiei budiste. Buddha, deși considerat divinitate, a fost o persoană cât se poate de reală și a avut un scop precis: ușurarea suferinței psihologice. El a avansat Cele Patru Adevăruri Nobile:

  1. Condiția umană implică suferință
  2. Conflictul dintre felurile cum sunt lucrurile și felul cum ne dorim noi să fie lucrurile produce această suferință
  3. Suferința poate fi redusă prin schimbarea atitudinii pe care o avem față de experiența neplăcută
  4. Există 8 strategii generale  (Calea cu 8 brațe) pentru a pune capăt suferinței

Starea de mindfulness apare în fiecare zi, cu fiecare moment în care suntem realmente ancorați în prezent, însă alunecăm rapid către gândirea discursivă, automată, dominată de griji și nemulțumiri.

Totuși, ca definiție, deși nu există una agreată în mod universal, mindfulness este abilitatea de a te ancora în prezent, de a-l observa conștient, cu o atenție concentrată, fără judecăți, prin curiozitate și autocompasiune. Momentul prezent înseamnă tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ceea ce percepem prin simțuri și ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, din punct de vedere emoțional, fizic sau cognitiv.

Există deja sute de cercetări întreprinse în acest domeniu. Multe dintre ele scot la suprafață niște beneficii absolut necesare în mediul în care ne învârtim cu toții: reducerea anxietății, depresiei, comportamentelor distructive, întărirea sistemului imunitar, îmbunătățirea funcționării creierului și a inimii, creșterea EQ (îmbunătățirea inteligenței emoționale). Totuși, datorită reacțiilor de genul “luptă-fugă-îngheț”, care se activează automat în situații de pericol, prima reacție la emoțiile negative este aversiunea -care se poate manifesta prin evitarea comportamentală sau mentală, ori prin rezistență. În această etapă rămânem blocați majoritatea. Însă emoțiile negative sunt stocate în subconștient și se deghizează sub diverse forme în momente viitoare. Deci nu vom scăpa de ele așa.

Există trei tipuri de meditație cu minfulness

  1. Atenția concentrată
  2. Monitorizarea deschisă 
  3. Bunătatea iubitoare și compasiunea

În confortul casei noastre putem practica aceste tipuri de meditație. Eu trebuie să recunosc că încă nu am trecut de primul, pare mai greu decât sună. Dar sunt determinată să îi acord cât timp e necesar pentru a-l putea practica eficient.

Ce înseamnă atenția concentrată?

Este comparată de Germer cu lumina unui reflector care scoate în evidență un obiect spre care este orientat. Mulți oameni se folosesc de senzația respirației, anumite cuvinte, un singur loc din corp.

Eu am ales o imagine pentru că obiectul ales nu e musai să fie interior ție. E o imagine abstractă pe care am descărcat-o de pe internet. Iată:

mindfulness
Pexels.com

Am ales o imagine care îmi place pentru că îmi e mai ușor să mă concentrez la ea. Alteori folosesc flacăra unei lumânări, uneori un sunet constant de afară. Dacă veți încerca exercițiul, veți vedea că la început mintea vă pleacă la plimbare prin trecut, griji, sarcini de îndeplinit. Aici trebuie să vă readuceți atenția la obiectul atenției. De fiecare dată. Eu analizez fiecare detalii din imagine, culori, sentimentul pe care mi-l creează în corp, formele luminii. Și petrec undeva la 15 minute pe zi, făcând asta. Mintea încă îmi zboară și e normal.

De ce exercițiul ăsta? Pentru că, practicat frecvent, duce la cultivarea unei minți calme, mai greu de tulburat.

Deși eu nu am trecut încă de primul pas, voi reveni cu un articol în care vă voi vorbi despre celalalte două tipuri de meditație.

Până atunci, vă las cu William Jame:  “Fiecare dintre noi alege, efectiv, prin felul în care acordă atenție lucrurilor, în ce tip de univers va trăi”.

 

 

 

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here