Vreau să fiu cât pot de clară de la început: sunt genul de persoană pentru care diminețile nu există fără cafea. Sau există dar sunt morocănoase, le lipsește gustul și mie tonalitatea. Prietenia mea cu cafeaua a început în timpul facultății, pe când trebuia să rezist eroic în timpul nopților și apoi să am un randament foarte bun și pe parcursul zilei. Examene, proiecte, serviciu, toate acestea se așezau ca un vortex peste viața mea, dar acel gust de cafea cu lapte mă calma mai degrabă și îmi punea un zâmbet larg pe buze.

Am preferat să cumpăr tot timpul boabe de cafea și să o râșnesc dimineața. O cafea cu aromă de vanilie sau o cafea tare au înlocuit permanent săculeții parfumați din casă. Ce-i drept, anul trecut am primit un expresor care funcționează cu monodoze de cafea și îl folosesc în diminețile în care sunt pe fugă și vreau să mă bucur de o cafea proaspătă in mașină, până ajung la cafeaua de la birou. Da, diminețile mele chiar au aromă și gust de cafea oriunde aș fi.

cafeacafeacafea

De aceea mi-a fost greu să selectez un moment-cheie în care cafeaua a jucat rolul principal. Ea este acolo, uneori în plan secund, alteori în plan principal, tot timpul. Însă am totuși în minte un moment recent, important, de cotitură. Este momentul în care viața mea a trecut de la turul de noapte/zi, ca mamă, la turul de noapte/zi/noapte ca mamă și angajată la agenția de PR care se afla în topul preferințelor mele, vreme de mulți ani.

Am fost contactată, după ce aplicasem de aproape 3 luni pe o poziție de Corporate Communication Manager la această agenție. Nu îmi venea să cred. Nu mă așteptam. Am simțit iar emoția pură de încântare și nervozitate și dorința ca totul să meargă bine. M-am pregătit temeinic și am pornit spre interviu. Eram atât de agitată încât am uitat să îmi prepar cafeaua. Am ajuns acolo cu jumătate de oră mai devreme. Sunt foarte punctuală, dar de data aceasta simțeam până și eu că am exagerat. Norocul meu: sediul se află lângă boemul Cișmigiu și era o zi superbă de început de octombrie. Așa că am mers și am cumpărat o cafea și m-am așezat pe o bancă. Gustul cald, frunzele de toamnă căzute pe jos, frumusețea parcului, toate m-au dus într-o altă dimensiune. O dimensiune în care emoțiile și agitația nu aveau loc. Am imortalizat momentul. Iată ce a ieșit:

Parcul Cișmigiu toamna Parcul Cișmigiu toamna

După acest moment de introspecție pură, am intrat în agenție și eram atât de relaxată. Totul a mers perfect, în cel mai mic detaliu. Eram împăcată cu mine și lucrul acesta s-a văzut în comportamentul meu nonverbal. Am reușit să inspir încredere în mine, iar lucrul acesta a condus la ocuparea funcției. Cum m-a ajutat cafeaua? Împreună cu acel peisaj pe care nu l-am putut reda în toată splendoarea lui, m-au adus într-un prezent continuu, în care trăiam doar eu cu mine, în care buzz-ul de fond a dispărut și am reușit să mă reconectez și să pun lumea întreagă între paranteze. Astfel de momente sunt foarte rare în viețile agitate pe care avem șansa să le trăim. Am fost în sfârșit mindfull.

 

Articol editat pentru #Superblog2017

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here