pexels.com

Azi-dimineață, la metrou la Obor, în timp ce încercam să înțeleg ceva din ce citeam, mi-au atras atenția doi copii îmbrăcați în niște uniforme albastre-controlor care țineau în mâini câte un buchet de flori (nu prea le am cu florile, nu cumpăr niciodată altceva decât suculente) și care emanau entuziasm și emoții cum numai începuturile ți le pot da. Radiau parcă în curiozitatea lor naivă, vorbeau mult și gălăgios cu mama lor și îi puneau câte cinci întrebări pe minut despre școală, despre colegi, despre abonamente de metrou și alte chichițe logistice care au devenit automate pentru noi.

Eu nu îmi amintesc prima zi de școală. Cea din clasa întâi. Îmi amintesc în schimb foarte bine prima zi de școală din clasa a V-a. Eu nu radiam atunci. Eram terifiată. Mi-aș fi dorit să pot sări peste etapa asta cu toată puterea. Și am să vă explic și de ce. Primele trei clase le făcusem în sat la bunicii mei, la Dăbuleni. Eu am fost crescută de bunici pentru că vremurile de atunci despărțeau la fel de mulți copii de părinții lor ca și acum. Când, într-un final, părinții mei au reușit să scape de pe șantierul pe care lucrau și unde nu existau școli să ne poată ține lângă ei, au cumpărat un apartament în Craiova și mama a învățat atunci multe luni de zile să poată ocupa un post la Prefectură. Pentru că părea mai stabil și pentru că ne voia lângă ea. Acum pot înțelege ce era în sufletul ei și mă simt oarecum privilegiată că îmi permit să îl am pe Albert lângă mine.

A urmat apoi mutarea mea de la țară la oraș într-un liceu de elită. Pe atunci Liceul “Frații Buzești”, acum Colegiul Național “Frații Buzești”. Vă închipuiți cam la ce fel de bullying am fost eu expusă, fără să poarte neapărat un nume pompos. Toate răutățile alea gratuite, făcute deopotrivă de colegi și de educatoare, mi-au terfelit toată stima de sine și au zdruncinat-o din temelii. Acolo, la Liceul “Frații Buzești”, între clasa a IV-a și clasa a V-a se dădea un examen prin care aveai șansa să intri întro clasa de elită, clasa E, unde învățai limba engleză la un nivel avansat. Și am învățat pentru examenul ăla de nu mai știam de capul meu. Nu eram un elev prost sau slab pregătit pentru că am avut șansa ca bunicii mei să fie profesori. Eram un elev inhibat. Pentru că orice răspuns venea din partea mea stârnea o mare de batjocură și răsete gratuite. Și la vârsta aia efectul e devastator.

Am dat acel examen și am luat o notă care, în teorie, îmi permitea admiterea în acea clasă elitistă de liceu elitist la rândul său. În teorie pentru că, în realitate, directorul a chemat-o pe mama în particular și i-a sugerat mai concret că eu vin totuși de la țară și nu prea am ce căuta în clasa aia, chiar dacă am obținut rezultate bune la toate cele trei teste susținute atunci.

Clasa a V-a a început pentru mine cu o piedică pe care mi-am asumat-o poate mai mult decât ar fi fost cazul, date fiind circumstanțele. Am simțit atunci niște sentimente pe care sistemul de învățământ ar trebui să le blocheze prin competență și empatie față de niște copii, în definitiv. Am simțit invidie și o nedreptate pe care nici măcar părinții mei, acei oameni cu super-puteri nu au putut-o rezolva. Pentru că există ierarhii și prejudecăți care rar pot fi demontate.

În cei 20 de ani care au trecut de atunci nu s-a schimbat nimic. Și nici nu se va schimba mare lucru. Notele sunt încă etalon absolut, competențele se pierd într-o mulțime de materii complet inutile care nu țin cont de înclinații ci, mai debgrabă, de planuri de ore. Copiii se vor chinui în continuare să își facă teme peste teme seara, când poate ar trebui să petreacă timp cu familia, să își trăiască ce le-a mai rămas din copilărie. Și mi se pare și mai crunt că mulți dintre noi, părinții, insistăm pentru această suprasolicitare pentru că încă avem impresia că școala asta, putredă din temelii, îi va propulsa pe copiii noștri mai departe decât am ajuns noi…propulsați la rândul nostru, în limitele în care s-a putut, de aceeași școală nereformată și absurdă. Să înceapă școala, deci!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here