regresia somnului de la 18 luni

Regresia somnului este un termen despre care am citit în detaliu abia recent pentru că tot recent m-am confruntat și eu cu prima (pe care am resimțit-o puternic la Albert). Îmi amintesc vag de celelalte, însă nu au avut un impact atât de puternic. În schimb aceasta, de la 18 luni, vreau să vă recunosc că mă termină psihic.

Cum am aflat despre ea?

După cum povesteam aici, Albert a fost recent internat. Iar comportamentul lui s-a schimbat radical de atunci, din foarte multe puncte de vedere. Însă cele mai mari două schimbări care ne afectează și pe noi sunt țipetele pe tot parcursul zilei și imposibilitatea de a adormi la o oră rezonabilă și de a dormi toată noaptea. Astfel că toată familia e extenuată și epuizată psihic. Aseară, în timpul țitepelor deja devenite tradiție, l-am lăsat pe soț cu el, eu eram deja prea nervoasă și nu mai ajutam cu nimic. Ba chiar înrăutățeam situația când apăream cu o față acră și exasperată și șuieram printre dinți către al meu că cedez nervos.

Așa că am început să caut, ca orice părinte exasperat, cauze pentru urletele astea stridente și pentru adormitul așa de problematic și multele treziri, tot în țipete, noaptea. Cauze am găsit cu duiumul, așa cum găsești când apelezi la Sfântul Google. Care mai de care mai morbide și îngrijorătoare. Dar mi-am format o toleranță la astfel de fatalități și am început să mă uit și la surse. Am eliminat repede surse precum momnet, Imom etc. și am găsit sinteze la un studiu realizat de AAP (American Academy of Pediatrics).

Regresia somnului se referă la acele perioade de timp (undeva între 1-4 săptămâni) în care se modifică total și subit, fără o cauză clară, arhitectura somnului. Adică de la un bebeluș care dormea frumos, ca un îngeraș, toată noaptea, te alegi cu un bebeluș la fel de drag care adoarme târziu, se trezește de multe ori, care începe să sară peste somnurile de zi. Specialiștii vorbesc despre astfel de regresii la 4 luni, 8 luni, 11 luni și 18 luni. 

Eu peste primele am sărit ca o căprioară, Albert, de undeva de la 4 luni, se trezea o singură dată pe noapte, până la 5 luni, când a început să doarmă legat toată noaptea fără întreruperi. Până acum. La 18 luni.

Sigur știți că se discută frecvent despre diferența baby-toddler. Mulți consideră că trecerea se întâmplă atunci când bebelușul începe să meargă. Însă, din punct de vedere al somnului, tranziția se întâmplă, ghici, la 18 luuni. Nu tranziția în sine e problema pentru că ea înseamnă trecerea de la două somnuri la un somn pe zi. Regresia somnului de la 18 luni e cea mai mare provocare: pentru că, în același timp, proaspătul toddler preîntâmpină o explozie în dezvoltarea cognitivă și emoțională. Regresia somnului de la 18 luni se poate întâmpla oricând între 15-24 de luni (nu știu de ce o mai numesc atunci de 18 luni și de ce nu le-au dat numere, dar în fine, probabil i-a determinat o statistică). În cadrul acestei regresii, copilul își poate reveni repede sau poate dezvolta un pattern negativ al somnului, iar totul depinde de modul în care părinții interacționează cu copilul (superb).

Totuși, de ce la 18 luni?

Regresia somnului este conectată cu un stadiu de dezvoltare fizică sau mentală care se întâmplă în același timp. În cazul celei de la 18 luni, copiii mici pot face achiziții care le pot afecta negativ, din păcate, somnul. Printre cauzele principale:

  • Erupții dentare: la 18 luni (dar nu e bătut în cuie) copiilor încep să le erupă fie cei 4 canini, fie primii molari.
  • Anxietatea de separare este încă prezentă la copilul de 18 luni: majoritatea copiilor încep să resimtă anxietatea de separare în jurul vârstei de 7-8 luni iar pentru ei treapta cea mai înaltă este atinsă între 10 și 18 luni. Acest lucru poate cauza de asemenea probleme cu somnul – copilul poate refuza somnul pentru că vrea să te știe acolo și se teme de faptul că dacă va adormi, există riscul să nu te găsească lângă el.
  • Copiii de 18 luni încep să câștige independență și încep să fie capabili să facă mai multe lucruri singuri. La vârsta aceasta, copiii diversificați clasic încep să se hrănească singuri cu o linguriță, să bea apă dintr-o cană normală și chiar să aleagă un anumit articol vestimentar. Această creștere în gradul lor de independență poate conduce către o voință exprimată mult mai puternic, ceea ce înseamnă că va depune rezistență atunci când nu vrea să doarmă sau să stea în pătuțul lui.

De ce este regresia somnului de la 18 luni una dintre cele mai dificile? 

Mulți părinți cu care am discutat, mi-au povestit că au resimțit puternic fiecare regresie a somnului. Însă specialiștii confirmă faptul că regresia somnului de la 18 luni este una dintre cele mai dificile dintr-un motiv simplu: ea implică, în mod particular, factorul disciplinar, care nu se regăsea în celelalte. Celelalte regresii ale somnului nu aveau nicio legătură cu vreun comportament care sfidează, însă aceasta are.

Adăugați la ceea ce am spus mai sus și faptul că tot cam acum încep tantrumurile (povestea mea cu primul tantrum o găsiți aici) și comportamentele de opoziție, pregnante prin sfidare, și obțineți un cocktail Molotov autentic.

Acum, revenind la povestea mea, nu vă pot da foarte multe sfaturi pentru că sunt în plină testare. Da, mi-am ieșit din fire de câteva ori și am ridicat vocea și am regretat pentru că nu au ajutat cu absolut nimic. Din contră, cum era de așteptat, copilul a devenit și mai vocal, sfidător și chiar agresiv.  Însă am găsit niște soluții care par să ajute:

  1. I-am mutat tot ritualul de seară cu o oră sau o oră jumate mai devreme. Am și printat un tabelaș cu imagini în care am evidențiat toți pașii dinainte de somn și l-am lipit pe un perete la care să aibă și el acces parțial: un fel de you can look but you can’t touch, pentru că are în continuare mania de a rupe tot ce prinde.
  2. În momentul în care am terminat de parcurs toți pașii ritualului de culcare, (băiță, spălat pe dinți, îmbrăcat în pijamale, citit povești), păi somn să fie. Închid lumina și mă culc lângă el. De cele mai multe ori se resemnează pe întuneric, alteori mai țipă puțin și apoi adoarme, alteori îmi aduce vreo carte, găsită așa pe întuneric și atunci îi mai citesc încă o poveste. Maximum.
  3. Am început să îl scot în parc dimineața, înainte de primul somn (plimbarea mai lungă), iar seara ieșim doar o oră să ne aerisim puțim. În felul acesta nu mai risc să nu fie prea obosit și să adoarmă la 20:00, ca mai apoi să se trezească la 00:00.
  4. Încerc să mă mențin cât pot de calmă prin atenție concentrată, măcar câteva minute pe zi și muzică. (Despre mindfulness și prima formă de meditație -atenția concentrată, am scris aici).
  5. Am observat că funcționază mult mai bine să îi spun o poveste, pe o voce joasă și caldă, cu lumina stinsă, decât să stăm cu cărțile în brațe și să le tot răsfoim. Adoarme până la sfârșitul poveștii.
  6. În perioada aceasta evit schimbările majore. După spital, nu l-am dus la cresă. Încă stă acasă, cu noi. Parte pentru că știu că este un proces nou de adaptare, lipsind atât de mult, parte pentru că vreau să îi schimb creșa cu una supravegheată video, care să permită acomodarea treptată. La această creșă mi s-a răspuns sec că nu pot permite acest lucru pentru că vor începe ceilalți copii să plângă după părinții lor (lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă fiecare dintre copii ar fi beneficiat de această acomodare treptată cu părintele).

Deocamdată astea sunt soluțiile mele. Dacă ați trecut prin experiența asta, chiar vă rog frumos să îmi împrumutați ideile voastre.

Vă urez multă liniște și calm. Și sper să mi le recapăt și eu în curând.

 

 

 

5 COMMENTS

  1. Buna! Copilul meu are aproape 19 luni si intr adevar am observat schimbari. Are doar un somn pe zi, dar asta de la 1 a si 3l. Apoi tinde sa se bage la somn mai târziu, intr o noapte abia la 1 a adormit, dar asta a fost exceptie. Altfel adoarme pe la 9;30-10. Am înțeles ca ar fi destul de tarziu si ca ar trebui culcat mai devreme,.la 8, unii zic 7, iar altii, cum e Ligia Pop, chiar la 6, ceea ce mi se pare exagerat. Insa fiecare copil este diferit, nu putem impune la fel tuturor.
    Revenind la regresie, cu exceptia a trei nopti in care s a trezit excesiv de mult, n am avut probleme. Ii ies caninii de sus si primii molari tot de sus, deci 4 deodata, asa ca e normal sa se mai si foiasca. Parerea mea e ca doua plimbari pe zi, cum ai punctat si tu, sunt absolut necesare pentru un somn odihnitor si fara prea multe intreruperi!!
    O zi cu soare!

    • Bună Gabi,

      Tu ești norocoasă 🙂 În cazul lui Albert regresia se manifestă foarte puternic pentru că au intervenit cele două schimbări: creșa și spitalul. Mi se pare absurd să impui unui copil să adoarmă la 6. Eu nu sunt adepta sleep training sau a altor practici de genul. Dar am acele strategii care mă ajută să îl pot adormi la maximum 10. Albert se trezește cu siguranța la 12- 1 am dacă adoarme așa devreme și atunci suntem noi epuizați. Ideea e că acum încep să își manifeste tendința de independență și pot scăpa și tantrumuri înainte de culcare. Sau pot apărea pavorurile nocturne. Eu le-am experimentat pe ambele dar am avut noroc că știam ce sunt.

      O seară liniștită

  2. Buna,

    Am încercat sa aflu mai multe informații despre regresia somnului la 18 luni ( avem un toddler de 19 lunicu o personalitate foarte puternica, deci tantrumuri cu duiumul).

    Curiozitatea mea e: este posibil ca acest puseu sa afecteze in mod invers? In sensul ca el are un singur somn pe zi in general, foarte rar al doilea, iar programul de somn e in jur de 20-20:30. Mi se pare un pic ciudat ca in loc sa doarmă mai puțin, a reînceput cu 2 somnuri peste zi, cu trezirea de la 7dimineata. Azi, spre exemplu, s-a trezit la 7, primul somn între 10-11:30, iar la 14 a adormit iar singurel pana la 15:30. Apoi de la 19 a început sa dea semne de somn, el care are un program bine definit, de la 20-20:30 seara ( el și-a făcut programul, eu doar am respectat rutina cât de mult am putut.

    Încă avem probleme cu somnul REM și NON REM- ciclul de somn de 40 minute, după ce adoarme seara la fix 40 minute se trezește și apoi adoarme înapoi.

    As mai avea o întrebare și as aprecia un sfat in legătura cu asta: de la 1 anișor a început sa nu mai vrea sa doarmă in pătuțul de lângă patul nostru și, puțin câte puțin, l-am obisnuit in patul nostru. Îmi doresc foarte mult ca el sa doarmă in pătuțul lui, pentru ca al nostru pat e destul de îngust și de cele mai multe ori tari doarme in living. As vrea sa îl invat din nou in pătuțul lui, dar când și cum sa îl obișnuiesc? Când era mic dormea singurel, acum se trezește și efectiv urla pana in iau între noi. Ar fi mai bine sa aștept pana se termina cu regresia somnului sau sa încerc acum?

    Mulțumesc pentru timpul acordat. Fiind primul bebe, oricât m-as documenta, apreciez o părere din experiența. Menționez ca aceste opinii/păreri le cer numai oamenilor ale căror valori și ethos se aseamănă cu ale mele.

    Alexandra

    • Bună Alexandra,

      Regresia somnului se referă la acea perioadă în care copilul își schimbă practic comportamentul de somn. De cele mai multe ori, trece de la un somn pe toată perioada nopții, la treziri dese. Însă totul diferă de la un copil la altul, mai ales la vârsta asta când putem vorbi deja despre un temperament. Îți pot spune din experiență că și Albert al meu a scos al doilea somn pe la 14 luni și apoi l-a reintrodus pe la 16 luni. Dar nu a durat mult. Deja, de când l-am dus la creșă, a revenit la un singur somn. Probabil și copilul tău are nevoie de mai mult somn în perioada asta pentru că are achiziții ceva mai consistente. Și Albert doarme cu mine. De când l-am dus la creșă, a avut o aversiunea totală față de pătuțul lui. Și a început să doarmă cu mine. Deși până atunci și el dormise numai singurel. Am încercat să aflu cum doarme la creșă, am primit poze cu el dormind bine-merci lângă alți copii, nu îmi pot explica ce s-a îmtîmplat, dar un lucru e cert: a avut nevoie din punctul acela să mă simtă aproape. Și l-am lăsat. Uite aici un articol despre asta, poate te ajută. http://capturi-urbane.com/copil-care-nu-doarme-singur-noaptea/ Eu nu am insistat să doarmă singur pentru că e clar că are o temere și încă nu mi-o poate verbaliza.

  3. PS: mii de scuze pentru greselile de tipar, opțiunile de autocorrect ma termina psihic când vine vorba de limba romană 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here