tarta

Mă uitam acum prin arhivă să văd când am postat ultima dată o rețetă de ceva. Se întâmpla parcă în altă viață. Tot în altă viață aveam timp să aranjez mâncarea pe o farfurie și să îi dau o estetică drăguță. Nu m-am lăsat de gătit, m-am lăsat de plating. Acum ajuns seara și bag repede ceva la cuptor care se mănâncă aproape instant. Ce timp de aranjat și de pozat. Ne așteaptă parcurile și ne amenință ploile distracția. Ultima tartă pe care am postat-o a fost asta. 

Dar pentru tarta asta bourdalou mi-am făcut timp și vă garantez că merită. Nu sunt fan înrăit al fructelor gătite, compoturilor și dulcețurilor dar aveam frigiderul plin de pere și îmi era milă să le văd iar cum se strică. Așa că am pornit în căutarea unei rețete de tartă cu pere și, poate și altceva.

Am renunțat demult să mai folosesc site-uri românești cu rețete. Am stricat o grămadă de ingrediente cu ele. Mie dacă nu mi se explică pas cu pas ce trebuie făcut, o dau în bară. Și uite-mă vineri seara cum răsfoiam Pinterest să văd ce tartă îmi face cu ochiul. Și găsesc o tartă a cărei denumire o pronunț cu greu. Tartă bourdaloue. Boour-da-loue. În scris pare mai simplu. E o tartă cu sânge albastru care necesită ceva timp. Aluatul trebuie să stea în frigider o oră, perele trebuie poșate încă vreo 20 de minute, crema trebuie să stea și ea. Toate trebuiau să facă ceva în tarta asta.

Dar m-am ambiționat căutând printre vechile mele postări cu mâncare. Și așa începe povestea tartei bourdaloue, tartă de pere cu migdale și cognac. Vă spun de pe acum, durează. Dar merită fiecare minut. E savuroasă și e adaptată. Eu nu am pus zahăr, încă mă feresc de el, deși Albert a mai scăpat la niște Kinder în ultima vreme. Și nu pare să-l deranjeze. Dar știu eu că e greșit. Măcar în dulciurile mele să nu se strecoare.

Nu aveți nevoie de instrumente speciale. Un mixer absolut banal și o râșniță își fac treaba numai bine.

Aveți nevoie de următoarele chestii:

Pentru aluatul de tartă:

  • 300 de gr. făină
  • 150 de gr. de unt rece, rece, de la congelator chiar. Nu mă întrebți de ce, așa zice rețeta.
  • 100 de grame de zahar (eu am pus o lingură cu sirop de arțar și am mai completat cu făină, încă 50 de gr.)
  • 1 praf de sare
  • 1 gălbenuș
  • 2 linguri de apă rece, rece. Nu știu de ce. Eu am executat

Pentru pere

  • Evident, pere. Dacă sunt mari 3-4 sunt suficiente
  • Baton de vanilie
  • 2 linguri de cognac
  • Baton scorțișoară
  • Anason stelat
  • Opțional, puteți adăuga și ceva zahăr, dar nu e musai. Mai ales că perele sunt dulci, trebuie doar aromatizate

Pentru crema de migdale

  • 200 de gr. de migdale crude sau fulgi de migdale (ajung oricum în râșnită)
  • 150 de gr. de unt
  • 2 linguri sirop de arțar
  • 2 ouă
  • 1 lingură de cognac
  • vanilie

Aluatul 

Dacă amesteci făina cu untul (care se încălzește by the way deci mă intrigă și mai tare faza asta cu unt rece), siropul de arțar, gălbenușul și apa,  ajungi la un aluat tipic de tartă, destul de moale. Acest aluat tipic trebuie să stea o oră, în țiplă, la frigider. Eu m-am executat.

Perele

Le cureți de coajă și le tai pe jumătate. Eu sugerez să te apuci de scos și partea cu sâmburi de acum, după fierbere sunt cam terci și nu mai iese feng-shui-ul dacă le terciuești și mai rău atunci cu scoaterea semințelor.

Într-o cratiță potrivită, pui niște apă, suficientă să le acopere, pe care o fierbi împreună cu toate mirodeniile și nebuniile din secțiunea de mai sus: cognac, anason, vanilie, scorțișoară. Cam 15 minute sau până se înmoaie. Apoi le pui la stors și răcit.

Crema

Migdale râșnite. Castron mediu. Aruncate celelalte ingrediente + mixer= love. Super bună crema și crudă. Sper să nu iau salmonella. Asta vedem mâine.

Ce faci cu toate astea?

Întinzi aluatul care, stând o oră în frigider a devenit destul de fărâmicios. Cred că dacă îl lăsam afară era mai bine dar nu ma credeți pe cuvânt. Îl pui în forma de tartă unsă cu unt. (Eu nu sunt adepta coptului jumătate de timp, ma enervează). Deasupra pui crema de migdale. Și apoi faci feng-shui-ul cu perele. Vedeți multe idei pe Pinterest, mie mi-au ieșit cam muci. Dar am acoperit cu fulgi de migdale. Însă poate ieși și foarte frumos, nu zic nu.

O coci 40-50 de minute în cuptor la 190 de grade. Sau mai bine testezi cu scobitoarea și vezi mai bine dacă e gata.

Aftermath: super tartă. Concurează lejer cu orice cheesecake, deși nu are brânză, și e foarte aromată. Și bună. Și plină de calorii. Dar merită încercată. E verișoara tunată biine a plăcintei cu pere.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here