Freud

Deși nu am nicio educație formală în domeniu, cochetez cu psihologia încă din liceu. Au fost două puncte de contact majore cu disciplina asta: primul s-a întâmplat când mă pregăteam pentru admiterea la SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative), iar al doilea când am aflat că sunt însărcinată. Nu am crezut niciodată că drumul optim pentru educația unui copil ar trebui să se bazeze doar pe instincte și opiniile celor care deja au crescut copii (și uite ce bine au ajuns). Nu vreau să discreditez pe nimeni, instinctul de mamă există, experiențele pe care le acumulăm din comunicarea interpersonală sunt și ele valoaroase, însă nu suficiente. Am scris și despre etapele dezvoltării în concepțiile lui Erikson și Piaget. 

Așa că mi-am propus să inițiez, tot pe blog, o categorie care să facă o sinteză a celor mai renumiți psihologi care au avut ceva de spus în legătura cu fazele de dezvoltare ale copilului de la naștere, până la adolescență. Informația asta clar se adresează unei nișe, sunt conștientă de asta. M-aș bucura dacă aș aduce un plus de cunoaștere per se. 

Așadar, Freud. Ori de câte ori auzim despre el nu încetăm să facem glume legate de sexualitate, complex Oedit mai rar Electra. Însă este unul dintre acei gânditori care au schimbat modul în care, chiar și acum, psihologi, psihiatrii și nu numai, descifrează dezvoltarea personalității, sănătatea psihică și patologiile. Însă nu îmi doresc să îi cuprind aici întreaga muncă de cercetare. Mă voi axa doar pe fazele de dezvoltare ale copilului, din perspectiva lui. Chiar dacă la momentul actual pot părea absurde, e bine să ne amintim că prin anii ’20 a revoluționat un domeniu pe atunci încă în fașă.

Personalitatea, spune el, are o structură și rezultă din trei factori: inconștientul formează baza biologică a personalității. Apoi, EGO-ul care se dezvoltă în primul an de viață reprezintă partea executivă a personalității. Iar Superego-ul (se dezvoltă între 3 și 5 ani) reprezintă partea morală și socială a personalității.

Teoria psihosexualității pe care o dezvoltă vorbește despre 4 faze: orală, anală, falică și genitală, fiecare, în mod evident, caracterizată de o anumită zonă erogenă și postulează că problemele care se mută de la o fază la alta vor reprezenta nucleul personalității adultului.

Problemele care apar în aceste faze marchează o persoană pe tot parcursul vieții, așadar avem trăsături de personalitate ale adultului care derivă din experiențele trăite în timpul copilăriei.

Faza orală durează până spre 18 luni de viață și are legătură cu faza de hrănire, zona erogenă fiind reprezentată de gură, limbă și buze. Tot aici găsim o legătură cu diversificarea de la lichide la solide și mușcătura, atunci când apar dinții. Copiii care întâmpină probleme în acest stadiu devin personalități orale, fie pentru că alimentația le este diversificată prea curând sau prea târziu. Multe activități adulte sunt orale: mâncat, băut, sărut, vorbire fumat, mestecat. Dacă coilul rămâne prea mult fixat în această etapă, va avea o personalitate receptivă oral și va găsi plăcere în fumat sau alimentație excesivă.

Faza anală, cu zona sa de conflict dată de folosirea oliței :). Are mare legătură și cu ideea de control pentru că în această fază copilul descoperă că se poate controla și își poate mulțumi sau enerva părinții deopotrivă. Freud consideră că forțarea acestei etape și crearea conflictului este asociată mai târziu cu un comportament compulsiv sadic sau obsesiv.

Faza falică este caracterizată de celebrele complexe Oedit-Electra. Accentul cade acum pe organele genitale și durează de la vârsta de 2 ani la vârsta de 5 ani. Faza asta e considerată nucleul nevrozei. Băiețelul în vârstă de 5 ani se presupune că simte, în mod inconștient, o iubire profundă pentru mamă și o ură la fel de profundă pentru tată. Reversul medialiei este sindromul Electra, copiii nefiind în stare să cuprindă noțiunea de incest. Astfel, băiețelul se poate teme de furia tatălui pentru sentimentele pe care le nutrește pentru mamă și poate dezvolta complexul castrării, care duce la reprimarea sentimentelor pentru mamă și apropierea mai puternică de tată. În cazul complexului Electra, lucrurile stau puțin diferit: fetițele descoperă că nu au falus, ca și băieții, și dau vine inconștient pe mame cărora le atribuie vina castrării. De aici rezultă un transfer de iubire către tată cu care speră să împartă falusul pe care l-au pierdut.

Urmează apoi o perioadă de stagnare (6-11 ani) unde se presupune că cele două complexe au fost rezolvate și atenția se îndreaptă către școală și alte activități.

Stadiul genital apare odată cu pubertatea și revine interesul pentru obținerea plăcerii, masturbarea devenind un obicei comun. Odată ce cele două complexe au fost depășite, ei se vor îndrepta către alte persoane de aceeași vârstă iar gradul lor de implicare va sta la baza relațiilor viitoare.

Sursă: https://www.psychologytoday.com

Sursă foto: sigmundfreud.net

 

3 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here