Dacă mă întrebați cum arătau vacanțele mele la 20 de ani, nu aș putea să vă dau prea multe detalii. Pentru că erau mereu spontane, planificarea era de cele mai multe ori precară: hop în tren, îi dăm nașului 10 lei acolo, să nu ne dea jos, cazare pe unde găsim, de cele mai multe ori pe la vreo tanti prin curte sau casă, în funcție de preț, niciodată comoditate. Nu ne interesa asta. Ne interesau petrecerile, bronzul la ore imposibile și anturajul. Atât. Nu pot să neg că libertatea asta aduce niște lucruri incredibile în bagajul unei vieți și în arhitectura creierului. Este magic să faci lucrurile astea la 20 de ani. Atunci este momentul să trăiești exuberant, spontan, să ai multe așteptări și să te descoperi. Să te dezvălui în fața ta prin capturi și momente unice și un prezent perpetuum mobile.

Acum lucrurile stau puțin diferit. Se spune că fiecare experiență îți schimbă fizic arhitectura creierului. Adică cu fiecare experiență devii altceva decât ai putea deveni dacă ai fi trăit o altă experiență. Sunt termeni psihologici și neuro-biologici grei dar vreau să ajung la modul în care îmi construiesc acum vacanțele.

Și ele s-au schimbat major din două motive: 1. pentru că nu mai am 20 de ani, am 30 și viața chiar arată altfel la 30 de ani. Și va continua să se schimbe și să se metamorfozeze până la final. Și 2. pentru că acum vacanțele noastre sunt gândite în 3: eu, omul meu și micul Albert, băiețelul nostru de aproape 2 ani.

Ni se pare absolut esențial să nu îl privăm de astfel de momente de relaxare și cunoaștere. Penru că și el trebuie să învețe despre lume, lucru care cred că e mai important decât orice mașină scumpă sau vilă centrală. Dar asta e altă discuție.

Toamna pentru mine înseamnă munte. Așa arăta și când eram eu mică  când mergeam să batem munții în lung și în lat cu ai mei. Și îmi amintesc cel mai clar senzația de beatitudine, senzația copleșitoare de măreție pe care ți-o imprimă muntele direct în cortexul prefontal (știu, sunt destul de tehnică dar iubesc creierul uman și îmi place să îl dezvălui ca atare).

Toamna aceasta pentru noi, încă o familie și micuții Albert și Noah va însemna o mică escapadă la munte. Chiar și numai un weekend. E suficient pentru ei să vadă cromatica incredibilă de tonuri de maro, rubiniu și galben care se așterne peste pământ ca o pătură în stilul “patchwork”. Și revenind la ce am spus mai sus, vacanțele noastre trebuie plănuite de acum în detaliu. Ne-am îndreptat spre Poiana Brașov. Este după părerea noastră cea mai frumoasă stațiune de munte din România. Pentru că un sejur în Poiana Brașov nu e niciodată un sejur doar în Poiana Brașov. E un sejur care va include minunatul oraș, cu Biserica Neagră, Turnul Alb, Bastionul Postăvarilor, pietrele lui solomon. Iar aerul pur, puternic ozonat și ionizat va fi un adevărat antidepresiv pentru noi și o mică gură de aer sănătoasă pentru copii.

Drumul e ultimul element la care să ne gândim pentru că vom merge cu mașina. Însă cazarea în Poiana Brașov este esențială. Și am găsit locul ideal. Am găsit Hotelul Royal Poiana Brașov. De ce fix acest hotel? Mai sunt și altele evident. Dar acesta întrunește toate condițiile de care avem nevoie noi, doua familii cu doi copii mici. Putem alege camere duble (bebeii încă dorm cu noi, iar paturile sunt generoase pentru ifosele și mișcările lor continue noaptea). În plus, avem nevoie de spațiu pentru toate jucăriile, scutecele, ursuleții, păturicile. Iar apartamentele Camerele Superior Double arată încredibil de bine și ne oferă exact spațiul de care avem  nevoie.

http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-double-room.htm

http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-double-room.htm

http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-double-room.htm

Spațiul de joacă pentru copii este aliniat cu o priveliște absolut superbă. Spre deosebire de cele pe care le frecventăm aici strangulate de beton și praf. Nu îmi fac nicio problemă că vor găsi cele mai inedite moduri de distracție acolo, deși vom încerca și drumețiile. Însă din experiența personală, acestea vor fi destul de scurte ambii sunt încă micuți și nu pot merge foarte mult pe jos. Așa că această mică oază în curtea hotelului ne va salva dimințile în care cu siguranță vom vrea să savurăm o cafea liniștiți, nu din mers, nu cu ea toată pe haine pentru că îi ferim de vreo mașină sau bicicletă.

http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-suite.htm http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-suite.htm

http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-suite.htm

Și vom avea și noi parte de distracție 🙂 Pentru că eu și băieții iubim biliardul și fussball-ul, iar Roxana, eh, va fi nevoită să joace. Nu pot spune decât că de-abia te așteptăm, Hotel Royal!

http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-suite.htm http://www.hotel-royal.ro/rooms/class/superior-suite.htm

Articol editat pentru #Superblog2017

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here