AIA Proiect

A fost odată ca niciodată, o fată care a aterizat într-un București tentant și enigmatic. Era în primul an de facultate și îi plăcea să străbată străzile micuțe din cartierul Primăverii, după ce termina cursurile. Era ca o gură de aer proaspăt și o incursiune inocentă în lumea burgheză și nostalgică a ceea ce fusese cândva Micul Paris. Clădirile încă povesteau tăcut renascentismul francez sau barocul românesc brăncovenesc.

Anii treceau iar orașul ei preferat se transforma și se metamorfoza cu fiecare anotimp ce trecea. Și odată cu orașul se metamorfoza și ea: de la o adolscentă târzie, la o domnișoară cu vise ceva mai bine închegate și, mai apoi, la o femeie decisă și sigură. Metamorfozele lor, deși concomitente, erau invers proporționale. Orașul s-a transformat într-o urâtă viroză respiratorie, cu complicații și reverberații în toate cartierele atât de liniștite și plăcute în trecut. Stelele au început să dispară încetul cu încetul. Erau în continuare acolo, însă între ele și terestru se instalase un conglomerat de smog și chimie pură și un mormâit permanent. Un sunet care, asemenea picăturii chinezești, te făcea să vibrezi încontinuu. Somnul nu mai era somn, era o stare de REM prelungită, agitată și obositoare.

Fata, femeie de pe acum, înlocuise plimbările din cartierul Primăverii cu drumurile nocturne cu mașina, cât mai departe. O voce interioară îi ordona să respire. Să scape. În escapadele ei nocturne, a descoperit împrejurimile orașului. Seară de seară mergea în Mogoșoaia și admira diversitatea căsuțelor, liniștea profundă și stelele. Stând întinsă pe capota mașinii, decizia de a-și construi propria casă acolo începea să se înfiripe tot mai categoric. Nu era vorba doar despre confortul ei personal. Deși el ocupa un loc central în schița unei vieți ceva mai departe de centrul haosului. Era vorba despre tot ce acumulase până atunci în materie de cunoștințe, cunoștințe care o făceau să respecte natura. Să respecte viitorul chiar dacă acesta nu va fi al ei decât până la un punct. Egoismul lipsei unei gândiri în perspectivă pe care îl observa în jurul ei o enerva până la absurd. Câtă necrofilie se află în amintiri, câtă ruină și putrefacție ridică lumea la rangul de virtute.

Ea nu va fi așa. Chiar dacă va fi o scânteie pe lângă un ocean de indiferență, ea va face o mică diferență. Zilele care au urmat i-au permis identificarea unui teren în Mogoșoaia. Nu a stat mult pe gânduri și l-a cumpărat. Era un petic de pământ al ei. Plin de buruieni și floricele sălbatice, dar era al ei. Aici se va ridica într-o zi propria ei casă, propria ei amprentă asupra lumii. Una, spera ea, cât mai mică. Știa cu siguranță că își dorește o casă construită din materiale ecologice. Și că își dorea un acoperiș verde unde să poată admira flori și să își construiască propria grădină cu mirodenii și legume. Știa deja că un bun material de construcție trebuie să poată reține căldură și să izoleze termic. Mai știa că planurile ei erau mărețe și că era nevoie de o echipă întreagă să combine acele elemente de baroc românesc cu o casă inteligentă energetic.

Avea nevoie de un proiect de casă complex și auzise deja mitologia urbană legată de obținerea avizelor de construire. Așadar, a apelat la expertiza arhitecților și proiectanților de la AIA Proiect. Încă din cadrul primei întâlniri, le-a povestit ce anume își dorește și care este motivul pentru această îmbinare de stiluri care să îi satisfacă două nevoi esențiale: nevoia de frumos și nevoia de respect pentru mediu. Așteptările ei erau deosebite, nu se încadrau în niște tipare bătătorite iar acest lucru a încântat echipa. Zonele de confort sunt uneori și zone de apatie profesională. Deși rețetele arhitecturale deja propuse sunt sigure, o provocare e binevenită pentru a scutura puțin imaginația celui care construiește un astfel de proiect.

AIA Proiect
Plan de construire

În cadrul celei de-a doua întâlniri s-a discutat lista obligatorie de materiale și echipamente pe care casa trebuia să le dețină: panouri fotovoltaice, automatizarea consumului de energie electrică pentru iluminat bazat pe senzori de mișcare și scenarii de zi/noapte particularizate în funcție de expunerea la lumină naturală a încăperii, sistem de încălzire/răcire bazat pe pompă de căldură, ventiloconvectoare și automatizarea regimului individual în fiecare încăpere. Mai departe au fost discutate materialele de construcție pentru izolare iar aici echipa de arhitecți și constructori au avut un rol deosebit propunând soluții ingenioase de la lână, celuloză, fibră de lemn, hempcrete la pământ. Două idei care au survenit natural în discuție au fost legate de panourile vitrate triple la ferestre și de realizarea unor sere în jurul clădirii pentru protejarea la frig și vânt iarna. Elementele de baroc românesc au fost gândite exclusiv pentru interior și fațada clădirii.

A început apoi procesul de autorizare a construcției, iar echipa de arhitecți a înlesnit procesul uimitor de repede. Construirea efectivă a casei, finisajele și toate fucnționalitățile au fost gata în aproximativ un an. Acest an a fost unitatea de măsură pentru fericire. Cu fiecare panou fotovoltaic montat, cu fiecare cameră amenajată, R. simțea cum visul ei trece de la contur, la schiță și apoi la cea mai mare realizare a ei. Imaginația ei și experiența echipei au dat naștere unui loc deosebit.

Pornind de la această idee, R. a mers și mai departe cu planurile sale de a acționa responsabil: a organizat o mulțime de întâlniri cu arhitecți tineri. Ei sunt baza pentru viitorul unui oraș sustenabil. Echipa AIA le-a explicat pas cu pas cum poți atinge acest ideal.

 

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Please enter your name here